Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

14. Măsura iubirii noastre e nemărginită

Klara's POV

Ma uitam pe tumblr, salvand poze si amuzandu-ma pe seama lor. Il asteptam pe Harry acasa, era ora 16, el inca nu venise. Eram ingrijorata, insa cand l-am sunat mi-a zis ca o sa intarzie putin. Mda, poate ca nu a murit din prima victima.

Chiar cand vroiam sa il sun din nou, cu gandul de a-l certa, usa de la intrare s-a deschis. Am coborat imediat scarile si inima mi-a stat in loc cand am vazut o fata in prag, impreuna cu Harry. Nu stiam nimic despre ea, dar stiam ca e sora lui Harry. Asemanarea era prea mare - ochii, zambetul, buzele.

Gemma.

A sarit in bratele mele, strangandu-ma cu putere. Harry nu imi zisese nimic despre ea, nici nu stiam ca e in oras, dar dupa fata confuza a lui, puteam zice ca nici el nu avea mai mult habar.

- Vai, vai, tu esti Klara, nu? Pana si vocile lor erau asemanatoare. Esti asa cum mi-a povestit. Un inger. Vai ce casa frumoasa. Harry! De ce e neagra? Vocea ei era asa de entuziasmata, incat am inceput sa rad. Harry a oftat exasperat.

- Gemma, nu e treaba ta cum e casa mea.

- Ba e, avand in vedere ca voi locui aici, cat timp voi sunteti plecati in...

- De ajuns! Acum Harry a tipat. Du-te la etaj, plimba-te, fa ce doresti, doar taci!

- Dar... Gemma era dezamagita.

- Gemma!

- Harry, las-o. Unde trebuie sa plecam si ce? Eram curioasa. Iarasi ceva secrete?

- Oh, iarta-ma, credeam ca stie. Atunci am plecat. Pa!

Am urmarit-o pe Gemma cum urca scarile, facandu-se nevazuta dupa ce ne-a aratat niste inimioare. Deja imi place de ea. As vrea sa vorbesc cu ea, dar mai intai trebuie sa rezolv cate ceva cu Harry.

- Klara...

- Unde trebuie sa mergem? De ce nu mi-ai zis? Vocea mea era calma, insa daca ascundea multe nu cred ca o mai puteam tine in frau.

- Uite, eu trebuia sa plec doua saptamanii in America, iar azi cand m-am dus la James... Vocea lui Harry era resemnata, cred ca isi da seama ce rau a facut.

- Sa pleci? Peste ocean? In doua saptamani? Eu de ce nu am stiut, Harry? Cate imi vei mai ascunde, nu am stabilit o regula? Fara secrete? Am pufnit nervoasa si mi-am pus bratele in jurul meu.

- Klara... Vroiam sa iti zic, insa acum James a hotarat sa mergem amandoi.

- Amandoi? Eram uimita. Eu nu stiam sa ma apar si lucruri de genul asta, eram o tinta usoara si totusi James vroia sa vin.

- Da, stiu ca e ciudat... dar prefer sa te stiu langa mine si sa te apar, decat sa stiu ca esti aici si poate sa ti se intample orice.

- Harry! Nu pot sa merg acolo! Voi fi o tinta usoara si tu vei avea alte probleme si ... Mi-am pus fata intre maini. Vroiam sa merg cu el, dar eram ingrijorata.

- Uite, nu trebuie sa te ingrijorezi, ok? Totul va fi bine. Deaia sunt aici. Sa te protejez. Mi-a prins fata cu mainile lui mari, caldura raspandindu-se in corpul meu. Era asa bine sa ii simt atingerea. Mainile lui erau asa de mari si fine, imi cuprindeau toata fata. M-am lasat cuprinsa in atingerea lui, ridicandu-mi ochii spre fata lui frumoasa.

Ii puteam vedea si cele mai mici imperfectiuni, chiar daca erau putine. Gropitele ce s-au format in obrajii lui atunci cand i-am zambit. Stralucirea din ochii lui de smarald. Buclele de par care ii intrau in ochi, genele lungi. Buzele in forma de inima, roz, care asteptau sa fie sarutate de mine. Si le-am dat ce au vrut. Placerea se raspandea in corpul meu, limbile noastre intalnindu-se si miscandu-se intr-un ritm nebun, gurile noastre fiind infometate una dupa cealalta. I-am prins parul in pumnii mei, jucandu-ma cu bucele lui fine care imi gadilau buricele degetelor. Mainile lui se odihneau pe talia mea, facand cerculete pe soldurile mele care se adanceau in ale lui.