Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

17. Promisiunea

Klara's POV

Toate oasele ma dor si simt ca o sa adorm la loc. Ma trezesc intr-o camera goala, pe un pat. Nimic altceva aici, exceptand patul si o masa. Camera era intunecata si fara sa vreau intunericul mi-a adus aminte de Harry.

Nu il pot invinovati ca sunt rapita. Am stiut in ce ma bag. Am stiut ca sunt sanse mari sa se intample asta, si voi lupta pentru el. Imi dau seama cat de greu ii este si lui, stiu ca ma iubeste, se vede in ochii lui de fiecare data cand ma priveste. Nu ma pot abtine sa nu las o lacrima sa mi se prelinga pe obraz la gandul ca nu il voi mai vedea niciodata. Prima mea dragoste si ultima. Harry e ceva special, stiu asta, ne completam atat de perfect, scanteia dintre noi arde fara incetare si nu cred ca se va stinge vreodata.

M-am ridicat din pat, durerea coplesindu-ma din nou. Cand m-am uitat pe mainile mele, erau cateva intepaturi de ac. Fusesem drogata, iar acum starea de amortire punea stapanire pe corpul meu.

Nu stiam ce sa fac. Imi era foame, sete, rau, de toate. Fereastra nu exista, dar chiar cand doream sa imi inabus suferinta in plans, usa s-a deschis.

Si credeam ca o sa fac un atac de panica.

Louis.

Eram salvata?! Louis era prietenul cel mai bun al lui Harry, dar se pare ca ma inselam. In loc sa ma ajute sa scap, a venit la mine cu o injectie, ranjind. Alt drog?

- Mai sa fie, printesa lui Harry s-a trezit? Cam uimita sa ma vezi aici? Credeai ca o sa te ajut sa scapi? Haha. Buna incercare.

- Louis, ce naiba, ce e asta, ce se intampla?

- Oh, nimic nu se intampla. Dar totusi, pentru ca ai fost o fata buna pana acum si pentru ca suntem frati vitregi, meriti o explicatie, dar in modul meu. Apoi a ranjit iarasi. Imi era frica de Louis, ce naiba se intampla? Nu eram de aceeasi parte?

S-a apropiat se mine, impingandu-ma pe jos. Am scos un sunet de durere, dar Louis deja se pusese jos langa mine.

- Acum, tarfo, o sa te invat ce inseamna sa iti bati joc de Harry. Apoi m-a plesnit. Durerea se amplifica si cred ca in curand aveam sa plang. L-ai luat pe Harry. Alta palma. De langa noi. Alta palma. Lacrimile imi curgeau pe obraji fara incetare, tot ce puteam gandi era Harry. Harry, Harry, Harry, persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lume. Ce dracu zice Louis acolo?

- Nu mai plange, iubire. Harry sigur ar vrea sa ma omoare, dar niciodata nu va afla ca am fost eu. Acum sa revenim. Inca o palma. Fata imi ardea de durere si stiam ca nu se va opri curand. L-ai luat pe Harry de langa noi, iar tu nici nu il iubesti. De data asta Louis se ridicase in picioare, dand cu piciorul in mine, de parca as fi fost un animal, un lucru fara folos. Ma simteam atat de confuza, indurerata, speriata... Tot corpul ma durea, si totusi eu ma gandeam inca la Harry.

- Ba l-am iubit! Si il iubesc, Louis. Nu stiu de ce zici asta, Louis, Harry e singura persoana din viata mea pentru care am simtit ceva asa de puternic. Crede-ma! Plangeam eu. Durerea sufleteasca cred ca era mai mare decat cea fizica. Ma simteam jignita, cum sa nu il iubesc pe Harry cand am plecat tocmai in America cu el si sunt rapita pentru ca sunt iubita lui? Da, stiam in ce ma bag, dar nu as fi facut asta daca nu il iubeam. Il iubesc al naibii de mult.

- Prostii! Inca un picior direct in soldul meu si stiam ca nu ma voi putea ridica de acolo. Harry statea mereu cu noi, de cand ai aparut tu, inca o lovitura, tarfa ordinara, tu care l-ai pacalit, tu l-ai facut sa creada ca il iubesti, ca in sfarsit si-a gasit iubirea, cand tu de fapt nu faci asta! Pretinzi ca il iubesti pentru ca ii stii povestea si ti-e mila! Nimic mai mult! O serie de lovituri m-au facut sa ma gandesc de unde ii veneau toate gandurile astea bolnave in cap. As fi vrut sa tip la el, dar nu puteam nici sa mai tip de durere. Doar inganam de durere si cred ca mai aveam putin si lesinam. Insa lui Louis nu ii pasa.

- Intelegi? Acum am deschis ochii, speriata de tonul vocii lui. Si iata, Louis statea plangand in fata mea. Asta m-a trezit total. Ce naiba? Louis chiar credea toate astea. Louis m-a adus aici. Louis.

- Louis, ce, ce se intampla? Jur, Louis, il iubesc pe Harry si nici nu mi-am dat seama ca nu sta cu voi, ca va neglijeaza, crede-ma. Louis, Harry nu sta tot timpul cu mine, pleaca si la voi, cel putin asta imi spune mie. M-am incruntat la final. Daca nu e cu mine, in misiune sau cu baietii, ce ar putea face?

- Minciuni! Jack mi-a spus totul.

Jack!? Jack Mayer. O doamne. Ce rahat e asta? Jack.

- Jack? Am tipat eu plina de uimire.

- Da, Jack. Jack mi-a zis cum iti propuneai sa il faci pe Harry sa pice in plasa ta si toate jocurile tale stupide. Klara, te credeam altfel dar esti ca toate tarfele. Buna de nimic!

M-a lovit atat de tare, apoi am simtit injectia care imi trimitea in vene drogul. Imediat am simtit cum intunericul ma curprinde si am fost lasata intr-o balta de durere si suferinta, confuzie si uimire.

Harry's POV

Au trecut 3 zile si totusi nu pot sa o gasesc pe Klara. Nu e la locurile unde Sam isi duce victimele, nici la casele lui, nu e nicaieri. Sunt din ce in ce mai innebunit, pe zi ce trece teama creste si nu stiu ce sa mai ma fac. Louis ar trebui sa stie ceva, dar nu imi raspunde la telefon. Incep sa am suspiciuni, dar nu, Louis nu ar face una ca asta.

Ma invart prin camera de hotel, aceeasi, lucrurile sparte sunt peste tot. Pentru prima data in mult timp, plang, plang de adevaratea si nu stiu cum sa ma opresc. Totul e din vina mea... Klara... I-am promis ca o sa o protejez, dar nu am reusit. Nu am reusit sa o fac si e doar vina mea.

Voiam sa sparg inca ceva, cand Gemma m-a sunat. Inima imi batea mai puternic, daca stia ceva?

- Harry, am o veste proasta...

- Mai proasta decat ca Klara nu e nicaeri, nu cred ca poate fi.

- Um... Vocea ei era nesigura si stiam ca ceva se intampla. O sa ramai surprins, dar te rog, ramai calm.

- Oh, Gemma, stii ce greu imi e sa fac asta, dar haide, spune!

- Louis a fost cel care a rapit-o pe Klara. Bine, Sam stie acum toate astea si ii convine ca stie ca esti intr-un moment de slabiciune, dar este oe mainile lui Louis.

LOUIS?

- E...E imposibil. Louis nu ar face asta!

- Uite ca a facut-o, Harry. Si trebuie sa il gasim... Ii trimit pe baieti in America...

- Nu. Nu. Asta e ceva personal. O rezolv singur.

Pentru ca asta a fost promisiunea mea. Sa o protejez. Si o fac pana la capat. Plus ca Louis are cateva explicatiide dat, daca nu il omor inainte.

________________

A/N: Stiu, capitolul asta e mega scurt si plictisitor, e doar de umplutura, nu am postat de ceva vreme la cartea asta, pentru ca indiferent daca e vacanta sau nu am si eu treburile mele, plus ca am lucrat la altceva in ultimul timp. (e o surpriza) asa ca m-am grabit sa postez... iertati-mi greselile de scriere, o sa trec peste ele mai tarziu, multumesc!