Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

20. Nimic nu ne va schimba

Harry's POV

Inima imi batea cu un milion de vibratii pe secunda, eram speriat de-a dreptul. Trebuia sa fiu puternic, trebuia sa gasesc o cale dar eram mult prea speriat si nici macar nu stiam daca Sam chiar ar fi facut toate astea. Klara si eu eram in pericol.

Ma invarteam in camera gandindu-ma la toate posibilitatile si imposibilitatile si totul parea fara deslusire. Klara era si ea in pat, ingrijorata, incercand sa ma calmeze, dar nervii mei erau deja intrati in functiune.

Am inceput sa arunc lucruri, simteam cum intunericul imi curgea prin vene alimentandu-mi fiecare fibra care cerea sa se manifeste. Foi, incarcatoare, sticle zburau prin camera, Klara tipand, dar tot ce vedeam era distrugere. Era Sam care voia sa mi-o ia pe Klara, voia sa se razbune, voia sa ma distruga. Si o putea face.

- Harry, pentru numele lui Dumnezeu, inceteaza!

Cand am auzit tonul din vocea ei care imi dadea de inteles ca plange, m-am oprit si intunericul a disparut. M-am intors spre Klara, simtand cum caldura aceea ma cuprinde din nou. Mainile mele s-au asezat pe micuta si fragila talie a ei, strangand-o si luandu-mi fata in brate. O iubeam atat de tare, incat nu cred ca puteam sa suport sa o vad plangand sau alt mod de ranire.

- Klara, imi pare rau. Iti promit ca vom iesi cu bine si din asta, doar am nevoie de cateva momente de gandire...

- Harry, stai calm. O sa ma duc la el, e si mama mea in joc. Nu are ce sa imi faca rau.

- Klara, nu! Lui chiar crezi ca ii pasa de tine? De mine ii pasa! Vrea sa ma vada nimicit, sa ma vada suferind la fel cum a facut-o el. Vrea sa ma faca sa platesc pentru ce i-am facut lui, Klara, si nu voi accepta sa stiu ca te bag eu in mainile diavolului ala!

- E tatal meu vitreg intr-un fel, Harry...

- Da, e tatal tau vitreg care e un traficant si criminal de renume si care iti ameninta iubitul, wow, cate argumente ca sa te duci la el! Nu, nu vreau sa te pierd. De data asta vocea mea era mult mai moale, doar gandul ca as putea sa o pierd ma ingrozea. Klara, intelege-ma. Gata stiu ce vom fqce. Vom pleca din tara, mergem in locul meu secret si nu are sa ne gaseasca acolo.

- Si mama, scoala, prietenii? Harry esti nebun, nu pot lasa tot in urma doar asa...

- Doamne, Klara, daca vrei il pun pe James sa o ia pe mama ta, nu o sa te las niciodata cu Sammsi tradatorul ala de Louis! Scoala si restul, de asta iti pasa tie? Serios? Avem altele mai importante.

- Harry, stiu foarte bine in ce m-am bagat cand am acceptat relatia cu tine, dar nu ma poti forta sa renunt la tot...

- Doar pentru o vreme! Asta daca nu vrei sa ne prefacem ca nu suntem impreuna si Sam sa creada ca nu are cu ce sa ma raneasca. Klara, stie cat te iubesc, stie ca nu te pot vedea suferind,  si o sa faca asta ca sa ma distruga incet.

Klara si-a masat tamplele, procesand totul. Nu stiam ce era in capul ei, le vom rezolva pe toate atata timp cat Sam e departe si of! E asa greu, incat uneori imi vine pur si simplu sa renunt la relatia noastra, apoi ma uit la ea si ma doare inima numai ca m-am gandit la asta.

- Okay, Harry, o sa fug cu tine unde vrei, daca promiti ca mama va fi in siguranta totala.

Stai ce.

- Doamne, iubito, chiar crezi ca te-as lasa sa iti pierzi mama? Nu stii prin cate am trecut si trec din cauza ca nu o am pe mama. E groaznic. Nu te-as lasa niciodata, crede-ma.

Ochii ei au stralucit si m-a imbratisat. Simteam ca ma crede, avea incredere in fiecare cuvant spus de mine si ma incanta. M-a strans atat de tare in brate ca ii simteam fiecare forma a corpului, ceea ce m-a facut numai sa dezvolt o anumita chestie ce m-a facut sa o strang si mai aproape si sa o sarut.

Buzele ei se simteau atat de bine peste ale mele, se simteau ca acasa. Se completsu perfect, intr'uh sincron care ma facea sa intru cu totul in lumea ei, sa fiu in al noulea cer. Eram atat de uniti, in trupurile noastre se emana toata caldura si iubirea noastra, eram facuti unul pentru celalalt, simteam atat de tare asta. Pana in adancul inimii.

Inca un motiv sa nu vreau sa o pierd.

Mainile mele ii cutreierau pielea de sub tricou, cand da! Ca de obicei, telefonul meu a sunat. Si de data asta era un mesaj care imi spunea ca termenul de ''aducere'' al Klarei este pana vineri. Era marti.

- Cine e, Harry?

- Presupun ca Sam. Am timp sa te aduc pana vineri. Regulile jocului au ramas la fel. Trebuie sa il sun pe James, mama ta trebuie recuperata sa zic asa.

Klara a zambit, dar puteam simti tristetea si ingrijorarea din spatele acelui zambet chinuit.

- Iubito, te rog. Va fi totul bine. Zic sa ne facem bagajele, in timp ce il sun eu pe James. Sau spune-i mamei tale despre tot, sa vina ea la noi.

- Harry, mama nici macar nu stie de tine si cred ca daca te vede va avea un infarct.

- De ce?

- Tatuaje si pari... Intunecat. Si sa nu mai spun despre casa ta care e de-a dreptul uimitoare, ee unde ai avut tu banii, fiind la liceu, sa iti cumperi casa asta? Fara parinti? Nu mersi.

- Hai nici asa. Putem sa mintim putin, daca vine ea va fi mult mai usor pentru noi.

Cand voiam sa o iau din nou in brate, telefonul meu a sunat. Era James. I-am raspuns, parca adulmecand ceva neinregula.

- Harry, sunt James, esti cu Klara acasa, da?

- Da, cu ea sunt, de ce?

- Pai, trebuie sa plecati. Oamenii lui Sam vin dupa voi. Adica dupa Klara, dar nu cred ca ii deranjeaza o captura dubla. Oh si daca plecati, cat mai departe posibil, stii regula. Trebuie sa va piarda urma si locatia, deci fara telefoane si restul, decat tu Harry sa iei lucrurile noastre, nu au cum sa le detecteze pe acelea.

- James, stii unde vom fi. Asta chiar planuiam sa facem, termenul limita e vineri. Dar am o rugaminte. Ajungi la Sam acasa si salveaz-o pe mama Klarei, te rog. Klara imediat a ridicat capul, ochii ei implorand salvarea mamei sale. Era dureros.

- Vom face tot ce putem, acum grabiti-va mai aveti jumatate de ora sau cam asa! Ne auzim Harry,

bafta!

Am inchis telefonul, luand-o repede pe Klara sus sa isi faca un bagaj.

- Pune-ti cat mai multe haine, si fara telefon. Nu trebuie sa fim localizati.

- Ok, gata eu, Harry, haide!

La mine nu a fost greu, hainele mele sunt toate la fel asa ca am aruncat repede cateva in geamta Klarei. Am coborat prin spate, luand cateva arme desigur, lucru ce au inspaimantat-o pe Klara, dar a tacut, am intrat in Ferarri si am pornit fix cand oamenii lui Sam intrau in casa. Am gonit pe iesirea din spate cu o viteza nebuneasca, iesind direct pe autostrada si nefiind urmariti (deodamdata) de nimeni. Speram ca situatia sa ramana aceeasi un timp.

Dar desigur, nimic nu va fi la fel. Lucrurile cele mai bune traite de tine, mereu vor ramane doar o amintire, lucrurile rele mereu vor fi pe axa pozitiva.

__________________________

well, stiu, nici nu planuiam sa scriu acum capitolul, este scurt si varza dar pentru urmatorul am idei si sper sa il postez zilele astea cat am liber.
am fost total inactiva de pe wattpad, nu am citit si nu am scris, clasa a 8-a e mult mai obositoare si incarcata decat am crezut. Heh. Voi incerca sa intru, totul pentru voi, dar va rog, totusi nu uitati ca am un examen si sunt printre cei care vor note 9,80+ si trebuie sa munceasca. va multumesc si va iubesc pe toti care cititi, votati si comentati!