Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

9. Pentru totdeauna

NEEDITAT DECI SCUZATI GRESELILE

Mi-am deschis pleoapele grele. Capul ma durea ingrozitor si nu imi mai aduceam aminte nimic ce s-a intamplat. Eram acasa, in patul meu. Dar... nu cumva eram la Harry? Tocmai ce ii spusesem ca il iubesc, iar acum el nu e nicaieri. Cat de fraiera am putut fi sa cred ca el chiar va vrea sa fie cu mine, ca simte ceva pentru mine.

M-am ridicat din pat clatinandu-ma usor. Ce naiba am patit? M-am dus la baie, dandu-mi cu apa rece pe fata, dupa care am apucat cateva pastile pentru dureri si le-am inghiti. M-am uitat la ceas si era ora 9, norocul meu este ca astazi este sambata si nu am scoala. Am luat telefonul, incercand sa il sun pe Harry, insa nu mi-a raspuns, asa ca am trimis un mesaj.

"Hey, ce s-a intamplat? Unde esti? xx:) ''

Sper doar sa vada mesajul si sa imi raspunda. Chiar sunt confuza si asta nu ma ajuta deloc la durerea mea de cap care parca imi sparge creierul. Cred ca ar trebui sa mananc ceva, sunt sigura ca voi gasi ceva prin frigider. Din pacate mama e la serviciu, dar va veni mai pe seara.

Harry's POV

Trec din nou cu degetele mele mari prin parul meu. Asta e a nu stiu cata oara cand fac asta. Sunt confuz, speriat, simt atatea lucruri si nu stiu sa le controlez. Klara ma iubeste, tocmai ce am aflat, Chestia este ca si eu o iubesc, o iubesc asa de mult, as face orice pentru ea. Am nevoie de ea. Nu o pot lasa sa plece. Toata viata am fost singur si am cautat speranta, raza de lumina de care sa ma agat si sa ma ridice din intuneric, si iata ca am gasit-o. Nu ma voi lasa sa o pierd.

Dar pe de alta parte, nu pot sa o introduc in lumea mea. Nu pot pur si simplu sa ii zic: Klara, stii tu te-ai indragostit de unul dintre cei mai mari si cautati criminali, traficanti de carne vie, droguri si arme, nu ai pentru ce sa te ingrijorezi. Nu pot face asta. Va fugi la capatul pamantului si voi pierde ultima mea speranta. Voi pierde totul. Dar nici sa stiu ca traieste in minciuna, cand ea ma iubeste, ma iubeste chiar daca stie putin din lumea mea. Dar o face.

Am drogat-o la cinci dimineata cu un drog usor, dar nu stiu daca se va simti prea bine fiind prima ei doza, dar nu o sa pateasca ceva rau, poate ceva dureri de cap si ameteli cand se va trezi. Trebuia sa doarma si sa nu simta cand am dus-o acasa, sa se trezeasca si cine stie ce sa urmeze. Asa e cel mai bine. Intre noi doi nu trebuie sa existe nimic, ea trebuie sa iubeasca altceva, sa faca parte din alta lume, nu din intunericul meu. Ea e asa de mica, fragila si atat de stralucitoare in tot negrul meu, ca o stea pe cerul noptii.

Am tras ultimul fum de tigara pe nas, si am intrat in camera mea, cautand prin sertare. Imi trebuie o doza acum, trebuie sa ma despart de realitate si asta e singura modalitate. Klara ma facea sa uit de toate, dar cum vreau sa uit si de ea trebuie sa fac altceva. Am tras pe nas drogurile si m-am trantit in pat, plutind intr-o lume plina de intuneric, in care lumina nu exista si nici grijile. Esti doar tu si intunericul care te imbratiseaza strans, fara sa iti dea drumul.

Klara's POV

Am inchis televizorul, luand telefonul in mana si sunand-o pe mama mea. E ora 6 si inca nu a venit de la servici. Nu a trebuit sa astept mult ca vocea mamei mele s-a auzit in telefon:

- Da, draga mea. Raspunde mama mea.

- Mama? Unde esti? Intreb eu ingrijorata.

- Um, Klara, nu te ingrijora, am ramas cu ceva treaba si cred ca o sa raman toata noaptea. Imi pare rau. Spune ea grabita. Stai. Cum adica toata noaptea? Asta e imposibil.

- Mama, nu pot sa cred asta. Ce ai atata de facut incat sa sti toata noaptea? Aproape tip eu in telefon. De cand ne-am mutat mereu are ceva de facut, niciodata nu a stat cu mine si am vaga impresie ca e ceva putred la mijloc.