Dragoste din obligatie

Nunta

Peste puțin timp mam tras de la el. Nu aveam acea buna dispoziție, nu stiu de ce.
Max:De ce ai făcut asta?
Eu:Nu ma simt prea bine. Nu stiu ce sa intamplat cu mine.
Max:Pfff......
Se lasă un moment de liniște.... dar Max îl întrerupe.
Max:Alice? Ști ca noi încă mai sutem logodiți, da?
Eu:Da....
Max:Și cand facem nunta?
Eu:Nu stiu..... chiar nu mam mai gândit la asta in ultima vreme.
Max:Eu ma gândeam S-o facem luna viitoare.
Eu:Dacă vrei atunci va trebui sa muncim mult. Avem de făcut invitați, trebuie să-mi aleg rochia iar tu costumul, trebuie sa dam invitațiile.
Max:Pai..... eu ma gândeam sa facem o nuta mică, doar cu familia și prietenii apropiați, nu are rost sa ne chinuim prea mult, adică e un simplu legământ.
Eu:Da Max, e un simplu legământ pe care-l faci o data in viata. Vreau sa fie special.
Max:Va fi special, îți garantez asta.
Eu:Bine..... am spus puțin nesigura.
Mam întors cu spatele la el și am adormit.....
Dimineața......
Ma trezesc din cauza soarelui, care umplea camera cu razele lui strălucitoare. Eram așa vesela. L-am văzut pe Max făcând o lista.
Eu:Pentru ce faci lista, întreb foarte somnoroasa.
Max:Pentru nunta. Haide și tu sa căutam un model de invitație.
Eu:Nu am chef.....
Max:Atunci ce vrei sa faci?
Eu:Cred ca ma voi duce sa mănânc.
Max nu ma bagat in seama și și-a continuat treaba.
Eu mam dus și am mâncat iar apoi am vorbit cu Sofia, ne-am hotărât sa mergem astăzi la amiaz sa căutam o rochie de mireasa.
Mam dus la Max și i-am spus ca voi pleca. Am început sa ma pregătesc, aveam mari emoții.
La amiaza am plecat și deși a durat vrea-o 3 ore pana la urma am ales rochia asta:

( uitați-vă doar la rochie nu la cine o poarta)
Când am ajuns acasa am observat ca Max nu era.
Am căutat un loc unde să-mi ascund rochia. După aceea mam uitat puțin printre invitații. Se descurca binișor.
Max pov
Cred ca mam plimbat 2 ore prin magazine ca să-mi caut un costum și într-un final l-am luat pe asta:

Dupa aceea am mers cât de repede am putut acasa cu speranța ca Alice sa nu fie acasa pentru a putea ascunde costumul.
Din păcate este...
Alice pov
Ușa dormitorului sa deschis, era Max.
Eu:Unde ai fost?
Max:Am fost să-mi cumpăr costumul.
Eu:Și unde e?
Max:L-am ascuns, vreau să-l vezi doar in ziua nunți.
Eu:Aper ca e frumos.
Max:Dar rochia ta unde e?
Eu:Secret. Nu-ți spun. Vreau și eu sa fie surpriza.
Max:Ok.

Zilele au trecut......

Și au trecut......

Iar acum e ziua nunții!!!!!!!!

Eu:Sofia! Haide ajutama!
Sofia:Acum!
A venit și ma ajutat să-mi pun voalul.
Sofia:Esti superba.
Eu:Stiu.
Sofia:Haide grăbește-te, Max te așteaptă.
Tata a venit și ma luat de mâna. Max ma aștepta. Era așa de frumos.
A venit și ma luat de mâna. Ne-am îndreptat spre mașina, ceilalți făcând la fel.
Am mers la primărie iar acolo am trăit cele mai frumoase clipe. Când ma uitam la mama o vedeam foarte emoționată și cu lacrimi in ochi.
Acum suntem la restaurant. Totul era așa frumos. Când a venit tortul am scăpat și eu o lacrima de emoție dar mi-a trecut. Ne-am jucat multe jocuri pregătite de Sofia și ne-am distrat. Am aflat și o veste foarte bune, voi avea un nepoțel!
Ziua aceasta nu o voi uita niciodată, doar dacă voi avea Alzheimer.
Acum suntem acasa. Ne facem bagajele pentru luna de miere.
Eu:Max, unde ai spus ca vom merge?
Max:In toată Europa.
Eu:Și cât ai spus ca va dura?
Max:Un an.
Eu:Ce? Asta înseamnă ca nu vom fi la nunta Sofiei și nici nu o să-mi cad nepoțelului când e mic.
Max:Sofia și Luck vin cu noi.
Eu:Pffff.... măcar nu vor face nunta încă. Dar cu nepotelul? Cum rămâne?
Max:O să-ți trimită poze multe.
Eu:Bine.... spun puțin întristată.