3. DESENUL EUROPEAN ÎN SECOLUL 20. MATERIALE, TEHNICI, ESTETICĂ.

69 0 0
                                    

  După apariția aparatului de fotografiat, criza picturii a dat naștere altorabordări ale imaginii în artă, ale desenului. Această perioadă eroică a însemnatdesenul artei iluzioniste și nașterea unei alte atitudini în fața realității văzute. Saconcluzionat că „arta este o îndeletnicire ce ține de spirit și nu poate fiînlocuită de un produs mecanic" (Ioan Stendl).Ruptă de obligațiile cotidiene de a reprezenta natura, „adevărul", îșicâștigă libertatea de a se îndrepta spre pictura pură și să producă valori întrunalt mod, specific. Fotografia a facilitat înregistrarea succesiunii de schimbăride detalii, de planuri, de lumini și umbre.Van Gogh acordă o importanță crucială desenului, considerându-l„coloana vertebrală" a oricărei imagini. Studiile sale de desen relevăpreocupări pentru proporție, construcție, pentru mișcare și perspectivă.Valorația e rezultată din hașuri de facturi diferite, linii paralele, încrucișate,densități de puncte, jocuri de aglomerări de virgule, linii scurte, drepte,unduioase, liniuțe mici divers orientate, care prin texturile lor au menirea de asugera plastic materialitățile, texturile naturii: miriști, livezi de măslini alternatede parcele de grădini cu brazde de fân, de răsaduri sau lanuri de grâu.Mai departe, desenul lui Degas este rapid „o prindere a senzației vizualesurprinsă într-un spațiu concret, psihologic și social" (Giulio Carlo Argan). El afolosit creionul și cărbunele, mult pastelul, aplicate pe hârtii divers tonate.Pastelul a făcut la el simbioza desen-culoare. Mai încolo Klint a realizat cucreion negru , desene pe foi albe sau tonate, sau cu creioane colorate, pestecreion negru. Desenul lui folosește în special linia de contur a Jugendstil-ului,cu accente decorative. Tot o astfel de linie folosește și Shiele, o linie robustădar contorsionată, încărcată de revoltă împotriva stilului confecționat, a„eleganței" calofile.2Retrospectiva comemorativă Cezanne de la Paris din 1907 a avut unputernic impact asupra artiștilor, dându-le un impuls către o nouă direcție.Desenele lui Braque sau Picasso devin tot mai geometrizate. Așa s-a născutcubismul, recunoscut ca atare, după 1911. Spațiul cubist pornește de lasuprafața delimitată clar a suportului , pe care se dezvoltă imagini de capătărelief, înaintând spre cel ce privește., înaintând spre el.Cubiștii anulează perspectiva cu unul sau două puncte de fugă și aducpoliperspectiva. „Spațiul poliperspectiv permite și cercetarea, observareaobiectelor dintr-o multitudine de puncte de vedere (polifocal) simultan.Apare colajul, ca mijloc de a crea imagini. Apare apoi frotajul, adus de MaxErnst prin 1925 (originea lui fiind în China antică, ca mijloc de copiere areliefurilor din piatră). Așadar frotajul evidențiază structura materialului.Kandinsky, inventatorul picturii abstracte, consideră că fiecare formă îșiare propriul conținut, dictat de personalitatea artistului și de spiritul epocii încare lucrează. Calea creativității își inversează sensul, nu se mai pleacă din afarăspre interior ci invers. Klee subliniază acest fapt printr-un aforism: „Arta nureproduce vizibilul, ea face vizibil".Această idee va fi exploatată puternic de suprarealism. Visul sau intenția,situația, ca și când ai visa (care a adus dicteul automat) este instrumentulpreferat de suprarealiști pentru sondarea realității subiective. Ei șterg granițadintre rațional și irațional, sus și jos, dintre diurn și nocturn.După 1945, imaginea unei Europe din moloz și cenușă a dat naștere nevoiiunui nou început. Se cerea un nou mod de a vedea. Încercarea este o devenire,artistul nu-i mai poate vedea finalul. Dispar titlurile. Apar din nou structurile camod de ieșire din plan. Iau amploare tehnicile mixte și de aici apariția formelorobiectuale. Lucrarea este un fel de document al etapelor elaborării.În partea a doua a secolului 20, desenul va fi „înăuntrul" celor două direcțiiextreme, realist și abstract, tinzând să se dezvolte nu ca un mijloc cu funcțiesubalternă, cu rol pregătitor pentru transpunerea în material definitiv, ci ca unprodus sieși suficient, de sine stătător.3Desenul este esențial pentru orice creator, chiar din zona creațieiinginerești și cu atât mai mult pentru designeri. Desenul este extrem denecesar pentru tatonarea și clarificarea ideilor ca și pentru activarea,provocarea lor. el este disciplina prin care e menținut și întreținut tonusulcreativ.În 1964 are loc la Darmstadt, prima bienală internațională de desen. Auurmat apoi bienale de desen la Viena, Nuernberg, Wroclaw, Rijeka, Berlin,Bilbao, Documenta de la Kassel (3 din 6) sau Concursul internațional de desenJoan Miro de la Barcelona. Se cuvine să amintim aici și Salonul Național Bienalde Desen Arad, cu cele șapte ediții, demarat în 1988.Desenul european (după Ion Stendl) ar putea fi catalogat în câtevasecțiuni:- Tasism – semn – gest - scriere- Artă – viață - artă- Artă după artă – copia și variațiunea- Realism cu angajament social- Suprarealism – realism fantastic- Imagine umană – realitate și deformare- Peisaj – intervenție și detaliuSuportul cel mai des folosit în desenul european este hârtia albă sautonată de diverse dimensiuni.Format Dimensiuni planse(mm)A0 841 x 1189 mmA1 594 x 841 mmA2 420 x 594 mmA3 297 x 420 mmA4 210 x 297 mmA5 149 x 210 mm4Grosimea hârtiei este exprimată în grame/m². Unii artiști sau oamenipasionați, sau chiar firme specializate, fabrică hârtie manuală, tonată sau nu, cudiferite texturi și granulații. Gradul controlat de concentrație al cleiului, liantulconținut de hârtie, dă calități potrivite pentru aderența creionului, a cretei saupentru absorbția variată a apei în cazul hârtiei pentru acuarelă. Mărcile dehârtie cele mai prezente în magazinele de specialitate, fabricate industrial, suntFabriano, Canson, Scala, Schoellershauner, Doree sau Arches, iar pentru ceafabricată manual sunt Moulin, Silberburg, Losin (Cehia).Mijloacele au rămas în mare aceleași, cu mici îmbunătățiri, în a douajumătate a secolului douăzeci apare Rotringul, apoi stiloul cu pâslă și pixul cubilă.Creta are o largă folosire, de asemenea cărbunele presat sau pastelul. Celmai folosit instrument rămâne creionul, care va căpăta și forme noi, pixul cumine mobile, creioanele colorate și creioanele acuarelă.Totodată cărbunele de lemn, sanguina, variantele de cretă, grafitul și chiarcondeiul de argint își găsesc și azi utilizarea destul de frecvent. De asemenea,tușurile, negre sau colorate, cernelurile colorate și baițurile. La acestea seadaugă fixativele pentru cretă, pastel și creion, livrate în recipiente mici desticlă, aplicabile cu suflătorul, sau mai recent, tuburile de spray pentru fixareași protejarea desenelor.Pe același principiu al suflătorului, a fost construit aerograful, folosit cusucces de graficieni în a doua parte a secolului 20 pentru modelaje fine în tușsau culoare.  

Bazele desenului pentru designWhere stories live. Discover now