LINII DE CONSTRUCŢIE, AXE, DIAGONALE, CIRCUMSCRIERI, OSATURI,TECTONICĂ A FORMEI.
Pentru a reprezenta/construi prin desen just, o formă (după model), eobligatoriu ca desenatorul să înțeleagă logic câteva lucruri esențiale legate depercepția vizuală a obiectelor în spațiu, în funcție de:- Unghiul de vedere- Natura corpurilor (prismatice, de rotație sau corporale)- Sursele de lumină (lumină principală, secundară)- Direcția din care vine lumina- Zonele de lumină, de umbră, reflexeleUnghiul de vedere al obiectelor este esențial de conștientizat, pentruidentificarea justă a liniei (personale) de orizont a privitorului și a punctelor defugă pentru fiecare obiect, care ajută la corecta așezare pe plane orizontale sau„stratificate", pe verticală sau în adâncime.Cea mai indicată modalitate de a deprinde reprezentarea logic construităîn pagină, a unei forme, este abordarea ca model pentru desen, a cubului„transparent", din șipci, care lasă privirea să vadă și direcțiile muchiilor(invizibile în cazul cubului cu fețe opace), din planurile aflate în spateleobiectului. Desenarea cubului transparent din diferite unghiuri, dezvoltăcapacitatea ochiului de a evalua din ce în ce mai corect reprezentareadirecțiilor liniilor muchiilor din spațiu, în convenția reprezentării bidimensionaleîn planul colii albe, cu cele două dimensiuni ale sale.Prima operațiune pe care studentul trebuie să o întreprindă, înainte de astabili dacă planșeta cu hârtia trebuie așezată pe orizontală sau verticală, esteidentificarea raportului corect dintre înălțimea și lățimea dreptunghiului în carese înscrie natura statică, model pentru desen. Dacă lățimea e mai mare decâtînălțimea, e logic, planșeta cu coala de desen va fi așezată pe orizontală (șiviceversa).2Pentru o paginare controlată este eficient să se recurgă la un cadru (vizor)de carton cu golul la proporția de 7/5 cm. care să aibă însemnate mijlocurilelaturilor corespondente mijlocurilor laturilor colii. Acest vizor va crea o răscrucevirtuală asemenea celei de pe unele obiective de aparat foto, care stabileștecentrul imaginii și cele două axe, verticală și orizontală.Raportând direcțiile liniilor de construcție, orizontale și verticale, la laturilecadrului – vizor, deci și ale colii de desen, se va putea mai ușor controlacorectitudinea liniilor de construcție (muchiile unui cub spre exemplu), înraport cu cele două planuri, orizontal, pe care stă și vertical, pe care seproiectează. Este importantă și stabilirea corectă a liniei orizontale caredesparte/unește cele două planuri din fundal (orizontal și vertical).După exercițiile de desen cu cuburile transparente, „scheletice", se poatetrece la cuburile pline, cu fețe opace. În acest caz, după stabilirea corectă aliniilor de construcție, raportate la punctele de „fugă", se va putea trece și la„anvelopare", la valorarea planurilor.Dar acest lucru se poate face corect doar după o atentă observare adirecțiilor din care vine sursa de lumină (principală, secundară sau reflexele).Stabilirea mai apoi a unei ierarhii a gradelor de iluminare a fețelor unui cub sauviceversa, a gradelor de umbrire, va facilita o valorare corectă prin hașurare, aplanurilor. Umbrele sunt proiectate (cele de pe obiect, sau aruncate (celelăsate de obiect pe planul orizontal sau vertical, în zonele neafectate de sursade lumină, obturată de obiect.În timpul evaluării structurii, a liniilor de construcție a formei ce se doreștea fi reprezentată, cubul spre exemplu, raportarea permanentă la orizontală șiverticală, precum și compararea permanentă a raporturilor de dimensiunidintre diferite distanțe și segmente, este esențială. La acestea nu trebuie uitatenici un moment lățimile sau înălțimile formelor „desenate" de golurile, deintervalele dintre obiecte. O bună modalitate de autocontrol după cea cucadrul – vizor, este prelungirea liniilor de construcție în adâncime, peorizontală, diagonală sau/și verticală, pentru a observa mai bine convergențamuchiilor cubului spre punctele de fugă. Totodată este eficientă concentrareaasupra raportărilor de poziție a unei muchii, a unui colț, care se pot stabili totprin prelungiri de linii pe orizontală și verticală.3Înțelegerea logicii construcției unei forme prismatice, cub, paralelipipedsau piramidă, înseamnă implicit și câștigarea înțelegerii construcției formelorde rotație, cilindrul (vertical sau orizontal), conul și sfera și derivatele lor, carese pot, foarte bine, înscrie în forme prismatice. Această operațiune esteposibilă prin trasarea permanentă de axe, de intersecții de diagonale alesuprafețelor sau volumelor. Astfel, reprezentarea corectă a așezării unuicilindru orizontal, vertical sau înclinat, pe un plan, e mult mai ușoară dacăacesta este înscris într-un paralelipiped bine construit și bine proporționat, cuaxe și diagonale.Pornind de la schema simplă a înscrierii unui cerc într-un pătrat, recurgândla centrul obținut din intersecția diagonalelor pătratului (cerc care va atinge înmod logic mijlocul fiecăreia din cele patru laturi), prin translatare în spațiu, sepoate realiza cu ușurință construirea unui cilindru înscris într-un cub sau unparalelipiped. Conul, (al cărei bază circulară se va înscrie în pătratul feței de josa cubului sau paralelipipedului) va avea vârful în mijlocul feței de sus a formeiprismatice în care se înscrie, exact la intersecția diagonalelor acelei suprafețerectangulare.Toate măsurătorile de segmente, lungimi, comparațiile dintre ele, se potface cu creionul ținut în mâna întinsă (orizontal, vertical sau oblic), dar și maiindicate sunt andrelele subțiri metalice sau bețele din bambus pentru frigărui,perfect drepte, întrucât creionul, prin grosimea sa, poate acoperi unele detalii,devenind prea grosier în comparație cu aceste andrele.Important este ca aceste andrele să fie folosite la 90⁰ în raport cu direcțiamâinii întinse, întrucât transpunerea în desen a formei tridimensionale, se faceîn plan, în baza convenției reprezentării în două dimensiuni.Este bine ca studentul să înțeleagă logic de ce obiectele în reprezentareaperspectivală, sunt percepute din ce în ce mai mici cu cât sunt mai depărtate deretină. Exemplul ilustrativ cel mai la îndemână e privirea de-a lungul unei alei cuplopi (egali ca înălțime) care flanchează ritmic, la distanțe egale, aleea.Desenând schematic, mult supradimensionat, globul ocular, segmentul verticalal lungimii fiecărui arbore se va proiecta pe retină, cu capul în jos, dupătrecerea extremelor acestuia prin mijlocul lentilei lichide, corneea. Cu câtarborele este mai departe de retină, segmentul obținut prin proiectarea 4răsturnată pe retină, va fi mai scurt. Cunoașterea acestui principiu de percepțiea însemnat în istoria artelor vizuale, uzitarea unor mijloace de corectare apercepției sau dimpotrivă, de accentuare a unei iluzii, în funcție de efectuldorit.Astfel, în cazul unei columne ca cea a lui Traian de la Roma, segmentele,registrele superioare sunt din ce în ce mai lungi, tocmai pentru că fiind privitede jos, pentru o percepție corectă, e folosită „perspectiva încetinită". Unexemplu și mai la îndemână astăzi, este forma săgeților albe (deformate voitîntr-un anumit fel) sau a simbolului bicicletelor excesiv alungite pentru o priviredin lateral, dar care corectează perfect percepția când sunt privite de-a lungulaleii.Elipsele mult alungite ale roților desenate cu alb pe asfalt, vor fi perceputeca cercuri, din unghiul de vedere al celui care se deplasează repede.
