Originea tuturor formelor este punctul. acesta prin translatare, devinelinie. linia prin translatare devine suprafață iar suprafața, prin rotire saucurbare dă naștere volumului, formei.Formele geometrice fundamentale se numesc astfel fiindcă ele suntcărămizile formale de bază ale infinitelor combinații care alcătuiesc formelesculpturale sau utilitare create de designeri. De aceea, este importantăînțelegerea de la „rădăcină" a genezei formelor.Pornind de la „principiul simplității", la nivelul percepției vizuale dar și alrealităților pe care le dezvăluie bionica, studiul alcătuirii structurilor naturale,putem constata că la temelia nenumăratelor forme din natură sau artificiale,stau formele fundamentale, pătratul, triunghiul, cercul (forme bidimensionale)și respectiv cubul (și derivatele sale paralelipipedice), piramida.Ca forme în trei dimensiuni ale pătratului și triunghiului, dar și în calitatede corpuri prismatice, precum conul, sfera și cilindrul, corpuri de rotațieobținute din rotirea triunghiului dreptunghic în jurul unei catete, a pătratului înjurul unei laturi sau a cercului în jurul propriului diametru.Formele geometrice, triunghiul, pătratul și cercul, sunt formefundamentale ale limbajului vizual, formal , învestite în timp, de-a lungulistoriei artei, culturii și civilizației, cu o gamă întreagă de semnificații.Triunghiul este considerat baza acestor forme în lumea simbolismuluigeometric, pentru că se consideră că celelalte figuri, cercul, pătratul etc., se potîmpărți în triunghiuri, deci triunghiul este potențial, conținut de celelalte două.Numărul trei exprimă „o ordine intelectuală și spirituală în Dumnezeu, înunivers și în om". El sintetizează o triplă unitate a ființei, în care se săvârșeștecontopirea cerului cu pământul. Este expresia totalității, a desăvârșirii.2Creștinii au un Dumnezeu –Trinitate, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, budiștii au otriadă, Buddha, Drahma și Sangha, taoiștii au pe Tao, cărțile și comunitatea.Pentru hinduși, „manifestarea divină e triplă", numitei trinități îi corespund„trei tendințe, una expansivă, una ascendentă sau centripetă și unadescendentă sau centrifugă".În creștinism, Sfânta Treime este figurată grafic printr-un triunghi isoscel.Steaua care anunță nașterea Mântuitorului, era urmată de trei magi (astrologi).Ei aduceau trei daruri. Timpul are trei perioade, trecut, prezent și viitor.În Noaptea Învierii, procesiunea include și înconjurul de trei ori a bisericii.Însăși învierea lui Isus s-a petrecut a treia zi.Religia antică persană (zoroastriană) are un triplu moto: „gândireînțeleaptă, vorbă înțeleaptă, faptă înțeleaptă".Ceea ce numim Steaua lui David, simbol sacru ebraic (prezent și pedrapelul izraelian) e rezultatul întrepătrunderii a două triunghiuri, unul cuvârful în sus și altul cu vârful în jos. Cel cu vârful în sus e simbolul masculin (alfocului), care-și revarsă dintr-un punct zenital energiile fertilizatoare asupragliei sau a apei, simbolizate de triunghiul cu vârful în jos, cu deschiderea în sus,simbol al receptivității feminine.Steaua lui David, cu șase colțuri (dar și cu un centru) simbolizează armoniaperfectă a contrariilor, a principiului activ, focul, cu principiul pasiv, apa.Triunghiul este forma reprezentată grafic a piramidei, care la rândul eieste simbolul muntelui sacru. Este un simbol ascensional al aspirației spretranscendență, spre spiritualitate. Muntele conține peștera, simbol feminin.Piramida conține mormântul faraonului, locul trecerii (unei nașteri noi) îneternitate, în altă dimensiune.Numărul trei este prezent în vechea simbolistică a copacului cu trei ramuriși trei rădăcini, cercul cu trei raze superioare și trei raze inferioare,supracosmicul și subcosmicul. De aici ajungem la „monograma lui Cristos" care,înscrisă în cerc, este compusă din intersecția a trei diametre, unul vertical, I șicelelalte două care formează un X, ceea ce în greacă înseamnă H, numită șiCrucea Sfântului Andrei. Punctul de intersecție al celor trei diametre, sau șase 3raze, este centrul. Șase raze plus centrul dau numărul șapte, număruldesăvârșirii. Dumnezeu a creat lumea în șase zile și în a șaptea s-a odihnit.Silueta feminină îmbrăcată, de cele mai multe ori conține sugestia uneiforme compuse din două triunghiuri, triunghiul fustei, cu vârful în sus șirespectiv, triunghiul bustului, cu vârful în jos (de fapt, două conuri).Pătratul, ca formă și interpretare, se află într-un puternic contrast cucercul. Dacă cercul, cu dinamica lui structurală reprezintă ciclicitatea, cerescul,cosmicul, pătratul, prin statica lui, prin impresia de maximă stabilitate, pe careo dă percepției vizuale, înseamnă materie, pământ. Prin forma sa perfectechilibrată, el are o simbolistică pozitivă.Cea mai importantă semnificație simbolistică a sa este pământul. Celepatru laturi egale ale sale, semnifică anotimpurile, și direcțiile cardinale, opusedar asociate toate cu numărul patru, simbolizează echilibrul colectiv alelementelor, ceea ce este relevant. Legătura sa cu crucea, face din pătrat unsimbol fără pereche, al plenitudinii, totalității, universalității. Suma „pitagoreicătetraktya", 1+2+3+4 (suma primelor numere) este totalitatea fundamentală alui 10, prima decadă.Patru litere compun în limba ebraică, cel dintâi nume al divinității, YHWH,precum și cel dintâi nume de om, ADAM, iar valoarea mistică a cifrei 4 rezidă înfaptul că toate semnele în care figurează, iau o formă grafică a crucii. Raseleumane sunt de asemenea patru: europoidă, mongoloidă, negroidă, australoidă.Tot patru sunt și fluviile pare ies din Paradis, udă și mărginesc universul locuibil.În Orient, pătratul îl simbolizează pe yin, principiul feminin, glia, pământul,complementar cercului, semn al cerului, al lui Tao. Piramida, ca formă spațialăfundamentală, face unirea dintre cele trei forme/figuri fundamentale. Piramida,cu cele patru fețe triunghiulare, are baza pătrată, simbol al stabilității absolute.Triunghiurile, fețele cu scări ale piramidei mayașe, sunt motiveascensionale. Corpul piramidei de „dematerializează" progresiv, își reduce dinmasă spre vârf, apropiindu-se de spiritualitatea simbolizată de cer, figurat prinsemnul cercului.4Cercul, a a treia formă/figură geometrică fundamentală, este simbol aldesăvârșirii armoniei, mișcării imuabile și eterne, fără început și fără sfârșit. Elsimbolizează cerul, în opoziție cu pătratul, care simbol al pământului. El este șisimbol al celei de-a patra dimensiuni, timpul, al ciclicității cosmice, al veșniceireînceperi. Figura sa reflectivă este Oroboros, șarpele care-și înghite coada.Cosmosul universal creat de divinitate este simbolizat de sferă (practic un cerc).Toate punctele cercului se află la aceeași distanță de centrul invizibil.Cercul, conform tradițiilor rituale, are puteri apotropaice, protectoareîmpotriva duhurilor rele. Inelul, cercelul, ocolul vitelor, hora, sunt cercuri curosturi arhetipale. Când vorbim de corpurile de rotație, conul, cilindrul sausfera, acestea iau naștere prin mișcarea în cerc a unei suprafețe de o anumeformă geometrică. Pătratul sau dreptunghiul rotit, dă naștere cilindrului.Triunghiul echilateral rotit în jurul catetei mari, dă conul, iar semicercul rotit înjurul diametrului dă naștere sferei. Deci cercul este generator de forme, alformelor de rotație. Acestea la rândul lor, prin combinații, dau alte și alteforme, cărora, dacă designerul le dă și o funcție, o utilitate, ele inevitabil suntdublate și de calități estetice, de limpezime formală.Designerul e bine să știe să construiască prin desen, formele geometricefundamentale în trei dimensiuni, pentru că ele sunt „materia primă", devinelementele fundamentale care, articulate inteligent și proporțional, daunaștere la rândul lor la diferite forme estetico-funcționale.
