Conform cugetărilor lui Rudolf Arnheim, legate de percepția vizuală,structural, omul nu poate concepe cu mintea sa o experiență purunidimensională. „Chiar și un simplu punct luminos ce se mișcă încolo șiîncoace prin întuneric sau (...) pe un ecran gol, este perceput ca acționând înspațiu și în raport cu acest spațiu. În conformitate cu această idee, o linietrasată pe o hârtie albă nu poate fi văzută doar ca atare."Nu există la nivelul percepției imagini bidimensionale strict place. Niștelinii și puncte pe un spațiu gol devin linii și puncte active în fața unui spațiu gol.Linia, după Arnheim, ni se prezintă în trei moduri: Linia – obiect, Linia dehașură, Linia de contura. Linia – obiect o întâlnim în lucrări de-ale lui Paul Klee (cum esteScriere). Liniile, aici sunt perceputecând ca grămezi de vreascuri, cândamintesc de picioarele de păsări cau de crengile arborilor.b. Linia de hașură. În acest caz, ne spune Arnheim, percepția vizuală(deci și percepția unei combinații de linii) e guvernată de legeasimplității. Dacă prin combinarea lor „se naște o figură mi simplă decâtsuma liniilor separate, ea este văzută ca întreg". Astfel, un grup de liniiparalele foarte apropiate creează o imagine generală simplificată încâtsunt percepute ca formând „o suprafață coerentă"Liniile nu mai sunt entități, obiecte individuale, ci devin linii de hașură.Această modalitate de a genera suprafețe într-un mediu liniar devine mijlocfundamental de a reprezenta suprafețe prin desen sau gravură (care e totdesen de fapt).Dar liniile de hașură au fost și sunt exploatate și în sculptură. Ne amintimde structurile lui Gabo sau Pevsner sau specificările lui Moholy - Nagy 2referitoare la estetica structurilor unor construcții tehnice precum dirijabilelesau turnurile radio, dar și jocul de fibre ale lemnului într-o sculptură.c. Linia de contur. O linie devenită cerc, buclă închisă, o vedem scurt timpdoar ca linie obiect (ca o sârmă curbată pe un fond) dar acest tip depercepție tinde să fie supărător și greu de menținut. Ochiul creeazăprin natura lucrurilor o diferență netă între spațiul mic și închis îninterior și spațiul mare, nelimitat, împrejmuitor, din afară. De aici, pânăla a percepe forma „împrejmuită" ca obiect material, nu e decât unpas. Acest proces al percepției, face din linia obiect, o linie de contur, aunui obiect bidimensional.O suprafață împrejmuită pare mai densă (deși în realitate e la fel) decâtsuprafața din exterior. O buclă închisă „este văzută ca limită a unui obiectcircular sau sferic".Rene Berger în cartea sa „Descoperirea picturii" vol.I scrie că liniile decrochiu, schiță, care circumscriu sumar obiecte, lucruri, corpuri, pot fi de câtevatipuri:1. Linia memento – abstracția rudimentară aplicată la o schițare rapidă aunui om în mers2. Linia manechin – desen rapid, croiala unei rochii3. Linia schemă – a designerului sau arhitectului4. Linia capcană – linia omului preistoric care „prinde animalul" încircumscrierea ei magică5. Linia talisman – linia care ia în posesie: „A atinge înseamnă a luamăsura (...) a cunoaște, a te cunoaște. Linia îți dă stăpânire asupraobiectelor, iar celui care o trasează, prin însăși exercitarea acesteiputeri, îi dă sentimentul că există". (Rene Berger „Descoperireapicturii", vol.1, pag.161)Linia înseamnă a informa, a identifica, a-ți însuși, a explica, a descrie, areaminti, a face cunoscut, dar în sfera artei, ea nu intră prin aceste „utilizări" cidoar atunci când „ține cont de însăși natura ei, de calitatea ei grafică"(indiferent de scopul pentru care a fost trasată).3Dacă dorim o descriere a genezei formei pornind de la punct la volum,putem schița câteva etape:1. Un punct, deplasându-se în spațiu, creează o dâră, deci o linie. Unexemplu cunoscut este vederea căderii unui meteorit în timpul nopții,pe cerul senin. Din pricina vitezei foarte mari, punctul (fragmentul derocă extraterestră) e perceput ca o linie luminoasă.Pe acest principiu, al punctului de lumină, Picasso făcea deseneefemere în întuneric, care au fost înregistrare cu aparate de filmat saude fotografiat. Astăzi se aplică acest tip de desen care are inclusă întredimensiunile sale și pe cea temporală, durata, în cazul acțiunilor șiperformanțelor artistice.Vârful ascuțit al unui creion (punctul) atingând hârtia albă, mișcat,translatat pe o anumită direcție sau încercând să circumscrie o formă,va trasa o linie cu o anume funcție.La revoluție în 1989, s-au putut vedea pe cerul nopții, nenumărate liniide foc „trasate" de gloanțele „trasoare", într-un fel de grafie letalăcare avea la bază motivații emoționale obscure sau chiar haotice.2. Mai departe putem trece de la linie la suprafață, deci de la o singurădimensiune, la două dimensiuni.Linia lamei cupei unei mașini de curățat zăpada, în translatarea ei pe oșosea ninsă, dă naștere unei suprafețe.Linia firului de oțel al unei mașini de tuns iarba, în rotirea lui la turațiimari, va crea suprafețe netede pe gazonul unui teren de golf sau înparcuri.Muchia unei mistrii încărcate cu mortar, trasată peste relieful unui zidde cărămidă proaspăt clădit, va da naștere unei suprafețe plane relativ 4netede, care poate câștiga î n finețe la revenirile cu aceeași mistrieîncărcată cu glet.3. O suprafață de forma unui triunghi dreptunghic, rotită în jurul cateteimari, dă naștere unui volum de formă conică. O suprafață de formădreptunghiulară, rotită în jurul unei laturi mari, dă naștere unui volumde formă cilindrică. O suprafață circulară, rotită în jurul axei –diametru, dă naștere unui volum de formă sferică.Lama unui cuțit de strung de lemn cu geometrie fixă, va da naștereprin rotația blocului de lemn, unui cilindru. Aici putem spune căpunctul din vârful cuțitului , prin rotirea lemnului, dă naștere unei liniiîn spirală, iar spiralele fiind lipite , sunt asemenea liniei hașură curbatăcare dă naștere suprafeței ce îmbracă volumul.Un strung al cărui cuțit are o geometrie variabilă, prin rotația bloculuide metal sau lemn, poate genera un volum de forma unui balustru cuprofilul caracteristic unui anumit stil în arhitectură sau mobilier.Pe roata olarului, un bloc compact de lut, cu o maleabilitate optimă,prin rotirea în jurul propriei axe și sub presiunea controlată a degetelormeșterului, va da naștere unui volum de o formă specifică atelieruluicare o produce și destinației pentru care a fost gândit, de exemplu ooală pentru lapte sau pentru fiert alimente. Peretele vasului, partea deplin, va cuprinde partea de gol care va păstra conținutul vasului.Pentru Lai Tze, gânditor extrem oriental taoist, având o logicăparadoxală la baza filozofiei sale, plinul vasului, peretele, aduceproprietatea, însă golul, aduce folosul.Pe acest principiu al rotației, al suprafeței curbate, s-au produs de-alungul mileniilor nenumărate vase ceramice de forme diverse. Țevilemetalice sau tuburile de carton sau plastic, volume cilindrice, suntobținute prin curbarea în spirală, prin rotirea unei suprafețe, a unei 5fâșii lungi de o anumită lățime, în așa fel încât marginile laterale să sepoată suda sau lipi între ele pentru a crea un cilindru lung. Sulul dehârtie este un volum obținut, de asemenea, prin curbarea controlată aunei suprafețe.4. Poliedrele reprezintă trecerea în trei dimensiuni a unei formegeometrice plane. Pătratul, dă naștere prin repetare, cubului.Dreptunghiul dă naștere prin pliere, paralelipipedului, iar dacă sepliază pe perimetrul triunghiului, dă naștere prismei.În baza acestei logici se pot construi din diverse materiale, forme derotație sau prismatice.Studentul la design are nevoie să-și exerseze capacitatea de a organizaspațiul. Acest exercițiu trebuie să înceapă cu construirea acestor formefundamentale care trebuie să devină la rândul lor „cărămizi" pentru construireade forme mai complexe. Aceste exerciții înseamnă elaborarea unor compozițiispațiale prin alăturarea în baza unui proiect a zeci sau sute de cuburi saupoliedre opace sau/și transparente, albe sau/și negre, albe sau/și colorate, etc.Studentul trebuie să îmbine cunoștințele de geometrie descriptivă cu celede la cursul de desen și cele de la compoziție. Conceperea unui obiect cuvalențe funcționale dar și estetice, trebuie să însemne știința îmbinării șiarticulării inteligente a formelor geometrice fundamentale, cub, con, piramidăși sferă. O simplă jucărie din lemn, inspirată după o pasăre sau animal, poate fiinteligent construită, prin articularea acelor forme geometrice fundamentale șia derivatelor lor. Aceasta, pe de o parte, aplicând „principiul simplității", iar pede alta, neuitând nici de corelarea celor două funcții, practică și estetică.Forma, culoarea, funcționalitatea, calitatea materialelor și a tratăriisuprafețelor, trebuie să coexiste în cadrul unei viziuni coerente a unui designercare stăpânește în cunoștință de cauză, toate aspectele unui produs din sferaartei aplicate.
