Unforgettable ∽based on a true story∽

1. Finnaly Gone

Plangeam.

Plangeam pe balconul hotelului. Noaptea ma invaluia, atat de densa incat ma sufoca... Sau poate era doar din cauza crizei de anxietate care ma cuprinsese. Capul meu era sprijinit de genunchi. Corpul meu, la randu-i, era rezemat de o coloana de piatra, dreptunghiulara, cu circumferinta de vreo un metru jumate. Semana cu o stanca. Stiti voi, stancilele acelea de care te prinzi atunci cand cazi in gol si nu mai exista nimic care sa te sustina. Ei bine, mie nu imi folosea in momentul asta...

~ five days before ~

- Ashley, grabeste-te, o sa intarzii, lasa ca citesti cand vii... striga mama la mine din hol, disperata pana peste cap si cu bagajele in mana.

- Stai chill, mama! am replicat eu, un pic prea calma. Nu o sa intarzii, mereu te stresezi degeaba.

Am lasat din mana cartea care ma captiva de cateva zile, Jocurile Foamei, si am inceput sa ma indrept agale spre usa din fata. In mai putin de o ora trebuia sa fiu in parcarea cea mare din centrul orasului meu, Inglewood, unde aveam sa plec impreuna cu o parte din colegii mei in mult asteptata tabara de vara. Destinatia: Plaja Costa Blanca. E drept, asteptam tabara asta de 3 luni, dar parca imi parea rau sa ma despart acum de minunatele mele carti, mai ales ca ajunsesem la volumul 2. Asa sunt eu, devin dependenta de orice lucru care-mi place, am o fire asa complicata! As fi putut sa car cartile cu mine, sa le strecor intr-una dintre cele trei valize, cu lucruri majoritatea inutile - inca o parte din firea mea complicata - dar nu ar fi avut rost. Oricum n-o sa am timp sa le citesc, o sa am destule lucruri de facut in Costa Blanca.

Mi-am dat seama ca ma oprisem ingandurata cu mana pe clanta. O voce din subconstientul meu imi spunea ca lipsea ceva. A, da! Tic Tac-urile mele, acele bomboane mentolate care ti se topesc in gura. Le-am luat grabita din sertarul biroului meu, unde aveam provizii cu duiumul, si am iesit ca o furtuna pe usa. Mama ma astepta in masina de ceva vreme. Se pare ca pierdusem mai mult timp decat m-as fi asteptat. Incepeam sa ma nelinistesc si eu la gandul ca soferul autocarului - mda, stiu, naspa ca nu mergem cu avionul - ar putea pleca fara mine. Am intrat in masina, o Honda Civic albastra.

Fix cand mama pornea motorul, capul meu zapacit isi daduse seama ca lipsea ceva mai important decat Tic Tac-urile. Am scos un mic tipat de disperare.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Ash, ce mai e acum?! In ritmul asta ajungem diseara.

As fi vrut sa fac o mica gluma, spunandu-i ca mi-am uitat oja, sau luciul de buze, dar pana si eu aveam limite.

- Mi-am uitat adeverinta medicala, nu pot veni in tabara fara ea!

Nu am mai asteptat raspunsul ei si am tasnit ca o pantera inapoi spre usa. Noroc ca stiam unde e adeverinta, asa ca am luat-o repede si peste 30 de secunde am fost, in fine, pregatite sa plecam. Ma rog, vorbesc in numele meu. Mama isi pieptana parul in masina, de parca mai aveam trei ore pana la plecare. Parca ea era aia disperata.

- Porneste odata motorul ala, am spus nerabdatoare, si un zambet larg mi s-a asternut pe buze cand am luat-o din loc, gonind pe strazile Inglewood-ului spre locul din care, in mai putin de 15 minute, avea sa plece autocarul meu, ducandu-ma in Costa Blanca si in prima mea tabara la mare cu colegii. O sa fie o vacanta pe cinste, m-am gandit in sinea mea.

Macar daca as fi stiut cat de mult ma inselam.

A/N: Cum vi se pare? Mda, stiu ca e cam scurt, dar m-am gandit sa las asa primul capitol. Voi vedea pe viitor cum evolueaza treaba. Va astept parerile, atat bune cat si rele.