Unforgettable ∽based on a true story∽

11. I was wrong

Callie era acolo. Intre profesoara Baltimoire si mama lui Katy. Aplauda si ea. O clipa mai tarziu mi-am dat seama de un lucru: ma aplauda pe mine. 

Sa nu ma intelegeti gresit, nu zic asta doar ca sa ma laud. Se uita insistent la mine, din aceasta cauza mi-am dat seama. 

Isi bate joc de mine, mi-am spus. Rade de mine ca tipam cand am iesit. 

Ha! Avand in vedere ca ea nici nu a vrut sa intre...

I-am aruncat o privire aroganta si apoi am pornit-o spre mica adunare a lui Amily ca sa povestim ce tocmai am vazut. Dar in loc sa ma lase in durerea mea, Callie a venit dupa mine.

- Cum a fost? m-a intrebat cu o tenta de curiozitate.

Presupun ca era falsa. Daca ar fi fost cu adevarat curioasa ar fi intrat si ea in Casa.

- Hai nu te mai preface, i-am taiat-o eu.

- Ash, la ce naiba te referi?

- Pe bune! Du-te la noile tale prietene "Glim si Mika", am indemnat-o pe un ton batjocoritor. Deja te-au abandonat sau erai doar un client fidel la restaurantul "Gandaci de la scorpii" si acum au dat faliment?

- Ce dracu, Ashley?! Vrei sa te calmezi o data si sa ma lasi sa explic? a ridicat ea tonul la mine.

- N-am nevoie de explicatiile tale, am anuntat-o pe un ton ferm.

Intre timp am observat ca un nou grup de zece persoane se pregatea sa intre in Casa. Glimmer si Mikayla si inca opt baieti.

Dintre care doi erau Mason si Derryl.

- Perfect! am bombanit ironica.

- Ashley, am facut asta ca sa imi repar greseala, a inceput ea, neluandu-mi remarca in seama. Am platit pentru ce i-am facut lui Stanton de una singura, ca sa nu mai fii si tu implicata. De asta am stat cu ele. Nu au facut nimic altceva decat sa ma jigneasca si sa isi bata joc de mine toata ziua. Inainte de a intra in Casa, Stanton a stabilit ca este de ajuns. Nu stiu cum de a putut Stanton sa spuna asa ceva dar sper ca s-a terminat intr-adevar. 

Nu o credeam. Dar era ceva in ochii ei. Ceva care imi spunea ca nu minte. 

Si atunci am stiut ce prietena buna este Callie de fapt. Ca in timp ce eu stateam si tipam la ea in sala de mese, ea se gandea la o metoda sa ma multumeasca. Ca in timp ce eu ma distram cu Amily si gasca ei, ea indura insulte de la scorpii si prietenii lor de liceu.

Sunt o persoana oribila.

Si in timp ce am realizat asta am mai realizat si altceva:

Ca sunt intr-o mare incurcatura.

Amily si Callie se urasc una pe cealalta. Iar faptul ca si Derryl si Mason o urasc de fapt pe Callie - da, am aflat multe in timpul asta scurt - imi va ingreuna si mai mult situatia. I-am spus categoric lui Amily ca nu mai am nimic de a face cu Callie. Ca e o ratata si ca merita sa moara intr-un pat plin cu gandaci. Iar acum cuvintele astea se se intorc inapoi spre mine, lovindu-ma ca un ciocan. 

Eu sunt de fapt ratata. 

Am imbratisat-o strans pe Callie.

- Imi pare rau, i-am murmurat la ureche. 

Ea nu a zis nimic. In schimb privea lung inspre mica adunare a lui Amily.

- Am vazut ca va intelegeti destul de bine, m-a informat dupa ce ne-am desprins din imbratisare. Cum asa?

- E o poveste lunga... , i-am spus, fara sa dau detalii.

Cum as putea sa ii spun ca m-am imprietenit cu ea ca sa ii fac in ciuda? Ca sunt o prietena oribila si o persoana de nimic? Poate ca voi reusi sa repar asta, asa cum a facut-o si ea. E o lectie de viata din care va trebui sa invat. 

Am mai povestit o vreme pana ce a iesit in fuga urmatorul grup de persoane, tipand la fel de tare ca noi. Asta m-a satisfacut un pic, avand in vedere ca ei erau mai mari. Si ca era si Stanton printre ei. 

Mi-am scos telefonul sa ii fac o poza tipand, dar am pierdut momentul. Acum era tot un zambet.

Mare pacat...

- Derryl, cum a fost la 18+? l-am intrebat cand a venit spre mine. Ceva vise indecente?

- Despre ce vorbesti, blondo? m-a intrebat el, nu atat aspru cat confuz.

- Pai voi nu ati luat-o pe la 18+ ani? i-am replicat la fel de confuza.

- Frate, nici nu stiam ca exista asa un traseu. Voi de unde stiati ca e pentru majori?

- Pentru ca scria pe usa. LOL, i-a raspuns eu categoric.

- Dar noi nu am vazut nici o usa, s-a plans el. Daca am fi vazut, cu siguranta am fi...

- Lasa, lasa, l-am oprit. M-ai bine spune-mi cum a fost pe la pitici, l-am tachinat punandu-mi bratul pe dupa umerii lui.

- Ehhh, nu vreau sa ma laud, mi-a zis el zambind, dar i-am pus o piedica lui Stanton in camera domnului "Piatra de Stanca".

- Cine?

- Nenea Vampiru' care inchiria pokemoni negri.

- Derryl, aia erau lilieci, l-am informat eu chicotind.

Si-a pus si el o mana pe dupa talia mea. Apoi mi-am amintit brusc de Anna. M-am uitat inspre locul in care o lasasem inainte sa intru in Casa. Se uita pe furis la noi. Cand a vazut ca o privesc si-a intors capul in alta parte. Of, Doamne, fetele din ziua de azi!

Cand profesorii au anuntat ca nu mai vrea nimeni sa intre in Casa am plecat inapoi spre hotel. I-am dat drumul lui Derryl.

Eram bucuroasa ca in sfarsit eram prietena cu aproape toata lumea. Si cu Callie, si cu Amily.

Si ca tot veni vorba de ele.

Am o problema de rezolvat intr-un fel sau altul.

A/N: Heei, guys, cum o mai duceti? Am descoperit si eu care e treaba cu topurile si vreau sa va multumesc pentru faptul ca ma aflu pe #125 la Aventura din 836 de povesti! Da, am calculat, asa nebuna sunt. In orice caz, chiar daca nu sunt nici macar in top 100 va multumesc mult de tot pentru voturi si comentariile minunate pe care le primesc la fiecare capitol! Inseamna foarte mult pentru mine. 

Acum imi cer scuze pentru acest capitol destul de banal. Dar asta este rezultatul inspiratiei aflate intre repetitii si concurs. Promit ca atunci cand ma intorc ma voi stradui mai mult. 

Voi ce ati crezut cand ati aflat ca micuta Callie sta cu Glim si Mika? Ca e o tradatoare sau v-ati gandit si la posibilitatea asta? Eu sincer nu eram prea sigura. Dar acum sunt :)

Si as mai avea o intrebare. Pot sa va spun "whiskeys", pretty please? Love y'all! :*