Am ajuns in parcare in sfarsit. Am depus o sarutare grabita pe obrazul mamei mele, si am coborat din masina tragand bagajele dupa mine. Am cautat din priviri vehiculul cu care aveam sa ne deplasam.
Si iata-l, mare si impunator, autocarul astepta o singura persoana, care mai mult decat probabil eram eu. Chiar ma mir ca si-au dat seama ca lipsesc.
Am urcat, i-am aratat profesoarei mele sfanta adeverinta pentru care am facut atata tam-tam si am pornit-o pe culoar in spate, spre scaunul pe care prietena mea Callie astepta nerabdatoare sa ma asez.
Callie nu era prietena mea cea mai buna sau ceva de genul. Sa nu ma intelegeti gresit, nici dusmanca nu-mi era. Avea 14 ani, la fel ca mine si era o buna inotatoare. Avea parul saten si destul de scurt, dupa standardele mele. Era un fel de tocilara, in sensul in care avea numai A pe linie, dar, pe de alta parte, era destul de amuzanta. Si cum era si singura fata din clasa mea care venea in tabara, se pare ca m-am pricopsit cu ea.
M-am apropiat mai mult si atunci m-a observat si mi-a facut cu mana. Mi-am lasat micul rucsac cu gustari si alte chestii importante pe scaun - cele 3 valize le lasasem jos, unde se pun bagajele.
- Pe unde umbli?! m-a intrebat Callie, incercand vizibil sa se mentina serioasa. Am crezut ca nu mai vii.
- Chill, Callie, mi-am uitat doar adeverinta, atata tot, am spus eu, dand de inteles ca am totul sub control.
- "Atata tot"! m-a inganat aceasta. Daca nu ti-ai fi amintit de ea, probabil acum n-ai mai fi fost aici...
I-am tras un pumn usor in umar, apoi m-am aruncat brutal pe spatarul scaunului meu. Un mic zambet imi saltase deja colturile gurii. Poate ca nu era ea cea mai buna prietena a mea, insa ma intelegeam destul de bine cu ea. Cel putin asa credeam.
O silueta se inalta din spate deasupra mea. I-am simtit rasuflarea in ceafa mea cu o milisecunda inainte sa-l aud vorbind:
- Unde ai fost, blondo? Ne-am facut griji pentru tine, imi sopteste, afisand un zambet tembel pe fata.
Darryl Ashford. Par blond, ciufulit cu stil. Ochi albastrii. Un mare ticalos. Ma rog, din punctul de vedere al unora. Noi doi eram prieteni buni si de demult...adica de un an, de cand m-am mutat la noua scoala. Il mai cunoscusem si inainte, dar mi se paruse un arogant, asa cum li se pare la majoritatea. Acum insa, pentru mine excursiile nu mai aveau niciun farmec fara el. Era genul amuzant, genul care isi batea joc de cei mai slabi, e adevarat, dar tot amuzant ramanea. Poate de aceea lumea il considera un ticalos. Dar, atata timp cat nu avea cu mine nimic mai mult decat niste simple tachinari, atunci era okey. Asa ca i-am raspuns cum stiu eu mai bine:
- Off, te rog, Ashford! Singurul lucru pentru care ti-ai facut griji a fost ca poate nu mai avea cine sa te bata la concursul de inot. Plus de asta, stiai bine ca nu as putea rata o tabara de o saptamana la mare, cand esti si tu in ea, am continuat, facandu-i cu ochiul.
Am dat sa mai zic ceva, cand o voce mi-a taiat cuvintele:
- Asta a fost cumva Barrymore? a zis Mason, ridicand o spranceana. Statea pe locul de langa Derryl, butonand de zor in telefonul lui, parca gata sa sara pe oricine l-ar fi intrerupt.
- Nu, a fost doar maica-ta, i-am replicat, chicotind.
Mason era un tip cu par roscat. Era si el destul de amuzant, si, chiar daca nu eram asa apropiata de el cum eram de Derryl, tot ma simteam bine avandu-l in spatele meu.
- Mama mea e bucuroasa ca scapa de mine pentru o saptamana, a suspinat el, ridicandu-si ochii din telefon si cu un prefacut aer melancolic.
Am dat sa ii spun ca nici el nu parea prea trist ca scapa o saptamana de parinti, dar bineinteles ca am fost din nou intrerupta...de data asta de vocea din microfon a profesoarei:
- Copii, se pare ca suntem toti, asa ca putem pleca. Sa aveti actele langa voi, ca atunci cand iesim din stat sa mearga totul rapid. Apoi, dupa o scurta pauza, a adaugat: Si sa inceapa distractia!!
Am inceput cu totii sa aplaudam in timp ce autocarul se punea in miscare. Imi placea profesoara Baltimoire. O fi fost ea severa la ore, dar cand venea vorba de distractie...oi, oi, oi. Am inceput sa rad in gandul meu.
Urmatoarele trei ore au trecut ca prin ceata. M-am pierdut in povesti cu Callie, Darryl si Mason. Erau cam singurii pe care ii cunoasteam si care stateau si aproape de scaunul meu, asa ca nu m-am obosit sa leg noi prietenii. Deocamdata. Ceilalti participanti erau din clasele mai mari si erau destul de aroganti dupa gustul meu...ii voi descoperi pe parcurs. Am privit pe geam si am observat ca bolta cereasca s-a impurpurat spre orizont. Mi-am privit ceasul. Era 10 p.m. Somnul ma imbraca incetisor si am observat ca Mason avea o perna care arata destul de confortabila. I-am cerut-o in cel mai politicos mod in care puteam si, in cele din urma, a cedat. Am rezemat-o de geam, sprijinidu-mi capul pe ea. Pleoapele mi s-au fluturat, inchizandu-se.
Chiar cand somnul ameninta sa ma duca pe taramul inconstientei, o silueta s-a profilat din nou deasupra mea si, chiar daca nu o vedeam, imi imaginam ca zambeste.
- Ai adormit papusa? m-a intrebat aproape in acelasi timp. Idiotul de Derryl!
Am deschis un singur ochi, daruindu-i cea mai feroce privire de care eram in stare ca rasplata pentru ca ma trezise din aproape-somnul meu.
O sa fie o noapte lunga...
A/N: Okey, nu ma gandeam ca voi pune continuarea tot azi, dar pur si simplu nu m-am abtinut, primul capitol era prea banal. Ce parere aveti de noile personaje? Si va deranjeaza cumva faptul ca ma axez destul de mult pe detalii? Abia astept sa ne strangem mai multi si sa aud cat mai multe pareri! <3
CITEȘTI
Unforgettable ∽based on a true story∽
Teen FictionAtentie! O mare parte din aceste intamplari au fost inspirate din fapte reale. Asta nu inseamna ca in realitate lucrurile s-au intamplat fix asa sau ca personajele erau chiar asa. Sunt o extremista, asa ca i-am atribuit fiecarui personaj o anumita t...
