Ma rog, nici foarte grav nu era. Nu ma intelegeti gresit. Nu era cu nimic mai rau decat oricare alt loc in care am fost. Cu exceptia celor doua muste care roiau in jurul meu. Dar in rest... totul era okey. Treaba e ca atunci cand ma gandesc la un hotel de cinci stele imi imaginez o podea din marmura, covoare din blana, mobila din abanos, boluri pentru fructe din cristal, canapele si fotolii captusite cu piele, geamuri mari de sticla rezistenta, decoratiuni din aur si argint si candelabre minutios lucrate. Nu fete de masa patate, fotolii cu captuseala rupta - chiar si daca numai un pic - si cele doua muste enervante care deja ma sacaiau cam tare. Am inceput sa dau de nebuna cu ghiozdanul dupa ele.
- Domnisoara Barrymore! m-a mustrat o profesoara insotitor pe care nu o cunosteam si probabil nici nu mi-as fi dorit. Nu era la fel de draguta ca profesoara Baltimoire. Ce credeti ca faceti?! Incurcati circulatia si va mai si comportati intr-un mod neadecvat!
Sa mori tu? am meditat. In hotelul asta e criza si tie iti arde ca dau dupa muste?
Totusi, nu era normal sa dau dupa aceste insecte bazaitoare cu un ghiozdan de dimensiuni medii, in situatia in care puteam sa lovesc pe cineva la cat eram de adunati, dar cine se mai gandea la asta in momentele acestea? Tot ce ma gandeam era ca nu trebuia sa mai am asteptari asa mari de-acum inainte cu privire la locurile in care voi merge. Macar hotelul asta avea piscina. Asta m-a mai calmat un pic. Apoi m-am trezit din gandurile mele, inapoi pe podeaua din lemn a hotelului.
- Ma scuzati, doamna profesoara. Nu se va mai intampla, am bombanit si m-am repus in miscare, sa-mi ajung prietenii din urma.
Cum am spus, Vintage nu era totusi asa de rau. Era foarte sic, si chiar daca nu avea din luxul unei resedinte regale de vara, cu decoratiuni de platina si sculpturi din gheata, tot ar fi meritat trei stele. TREI. Habar n-aveam cum a obtinut cinci. Apoi o idee nebuna mi-a trecut prin minte. Mita. Au dat mita. Poate ca totusi nu era o idee atat de rea.
Cand in sfarsit pe usile de la intrare nu se mai revarsa niciunul dintre elevii cu care venisem, ne-am asezat pe canapelele din holul mare al hotelului si am inceput repartizarile. Eu stateam cu siguranta in camera cu Callie, dar apartamentele aveau trei camere, fiecare de cate doua persoane. Deci acum e momentul sa aflam care vor fi cele patru persoane cu care va trebui sa impartim apartamentul. Darryl se pare ca hotarase deja ca va sta in camera cu Mason. Bine de stiut, macar nu statea cu ratatul de Stanton. Cum ar fi fost sa ma duc in camera la bunul meu prieten si sa dau ochii cu -
- Callie Edwards si Ashley Barrymore in primul dormitor cu Mikayla Thompson si Glimmer Brooks in sufragerie si cu Anna Rimes si Leah Rimes in dormitorul al doilea.
Numele meu rostit de vocea puternica a profesoarei m-a facut sa-mi abat atentia de la gandurile mele. Numai bine, ma enervam daca ma mai gandeam mult la Stanton. In schimb ma pot gandi acum la noile mele colege de camera cu care - stai, ce? Doua Rimes?!
- Sunt surori? l-am intrebat in soapta pe Derryl, care parea sa cunoasca lumea mai bine ca mine.
- Mai tare! Sunt mama si fiica! a exclamat el, evident satisfacut ca m-a prins pe picior gresit.
Am verificat daca nu cumva mi-a cazut falca direct pe podea.
- Sunt ce?!? s-a bagat in vorba si Mason, care ascultase pana acum conversatia. A exclamat putin mai tare, asa ca unii dintre elevii din apropiere si-au intors capul spre noi. Le-am oferit cu totii o privire gen nu-e-treaba-voastra. Ce ratat vine cu mama in tabara la mare cu colegii? a continuat pe un ton mai scazut.
Nimeni nu a raspuns. Incercam sa imi revin din vestea ca voi dormi in apartament cu un adult - ceea ce insemna no parties - cand o alta m-a izbit din plin. Mikayla Thompson si Glimmer Brooks! Aveau 16 ani si terminasera primul an de liceu. Erau renumite ca isi bateau joc de cei mai mici, iar noi indeplineam conditia, fiind cu doi ani mai tinere. Glimmer era scunda de inaltime, cam ca mine, si cu parul blond, lung pana la umeri. Mikayla avea parul de doua ori mai lung si negru, si era cu un cap mai inalta. Mai erau renumite si pentru altceva: baut si fumat in exces. Thanks God ca avem un adult in apartament, poate nu o sa exagereze totusi.
M-am conformat fara tragere de inima, si dupa ce s-au incheiat repartitiile ne-am indreptat spre camerele noastre, sa ne acomodam. Eram la etajul al doilea - hotelul avea sase in total - asa ca am luat liftul. Chiar nu aveam nici cea mai mica dorinta de a-mi cara cele trei valize si ghiozdanul pe scari. Si "numai bine", am facut si cunostiinta cu cele patru. Se pare ca cele doua mama-fiica nu erau in definitv asa de rele. Mama era tanara si pusa pe distractie. Nu o sa ne deranjeze. Insa nu pot sa spun acelasi lucru si despre celalalte doua.
Am ajuns in dormitor si mi-am aruncat trolerele intr-un colt al camerei. In aproximativ o ora plecam pe plaja sa vedem apusul, asa ca nu aveam prea mul timp pentru acomodare. Am observat ca era un singur pat de doua persoane.
- Condoleante, i-am spus lui Callie.
- Cine a murit? ma intreba nedumerita. Bineinteles, ea nu era familiarizata cu modul in care folosesc eu cuvantul acesta. Doar avea A pe linie, prefera cuvintele la sensul propriu, decat la cel figurat.
- Deocamdata nimeni. Diseara insa, somnul tau, i-am raspuns inabusindu-mi un chicot. Nu vrei sa stii cum dorm eu, ca o placinta.
- Oh, Ash. Doar nu poti fi atat de rea! imi replica ea, zambindu-mi.
- Sa nu zici ca nu ti-am spus! am avertizat-o, facandu-i cu ochiul.
Apoi m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni scurti si un maiou comod. Am mai stat la taclale pana a venit vremea sa plecam. Am iesit din apartament impreuna cu Anna si mama ei. Bineinteles ca Mikayla si Glimmer nu se puteau cobori intr-atat incat sa vina cu noi.
Ne-am intalnit cu totii in holul mare si cand am fost gata de plecare am pornit spre plaja. Am ajuns acolo in zece minute. Numai bine, nu pierdeam timp pe drum daca hotelul era aproape de mare.
- Dupa cum bine stiti, numai de maine va veti putea scalda in apa asta minunata! ne-a informat profesoara Baltimoire. Bineinteles ca stiam, doar ne repetase de trei ori jumate.
- Macar picioarele putem sa le bagam in apa? a intrebat Avery, entuziasmat. Se pare ca Stanton nu era cu el.
- Okey, picioarele doar, a aprobat profesoara fara tragere de inima.
La auzul acestei vesti am inaintat aproape toti grabiti. Ne-am bagat picioarele in apa pana la genunchi, insa un val mare ne-a dat planurile peste cap, udandu-ne pe pantaloni.
- La naiba cu asta, am bombanit si, fara sa gandesc, m-am aruncat cu totul in apa.
Profesoara pe care nu o cunosteam prea bine a scos un mic icnet de disperare, si probabil voia sa sa ma scoata cu forta din apa marii in momentul acela. A deschis gura sa protesteze.
Prea tarziu. Urmandu-mi exemplul, jumatate din elevi s-au aruncat in valuri, cu hainele pe ei. Profesoarele nu mai aveau ce sa ne faca. Tentatia a fost prea mare. Acum puteam urmari apusul din apa!
Fraierul de Derryl a fost din jumatatea care a ramas pe tarm. Si-a scos telefonul si a inceput sa-mi faca poze ca un tembel ce era. Cred ca acest cuvant il caracterizeaza cel mai bine. Dupa ce am luat parte la un adevarat shooting photo, a intrat in apa pana la coapse, vrand sa imi arate pozele.
Proasta miscare.
In mai putin de o secunda s-a pomenit cu totul in apa, scufundat de ratatul de Stanton - care, by the way, era un inotator excelent pe sub apa - care a venit ca un rechin si l-a tras de picior. Si saracul lui Iphone 5, ei bine, putem spune ca a facut o mica baita.
Derryl s-a ridicat rapid in picioare, cu o privire feroce de acum-omor-pe-cineva. Nu ca m-ar supara sa nu se mai intelega asa bine cu Stanton cum s-a inteles cand am oprit la benzinarie, dar...
Gandurile mi-au fost intrerupte de pumnul lui Derryl, care a tasnit inspre nasul lui Stanton, improscand cu sange apa stravezie.
- Hopaaa, am soptit ca pentru mine. Asta nu o sa se sfarseasca prea bine.
A/N: Ta daaam!! Sper sa va placa capitolul asta. Pentru mine este favoritul. In sfarsit am scris si eu un capitol cu putina actiune. Astept parerile voastre! Si as avea o intrebare, va deranjeaza ca lungesc prea mult descrierile si alte chestii gen "boring stuff"? Let me know :*
CITEȘTI
Unforgettable ∽based on a true story∽
Teen FictionAtentie! O mare parte din aceste intamplari au fost inspirate din fapte reale. Asta nu inseamna ca in realitate lucrurile s-au intamplat fix asa sau ca personajele erau chiar asa. Sunt o extremista, asa ca i-am atribuit fiecarui personaj o anumita t...
