Unforgettable ∽based on a true story∽

15. Carols' Time

- Cat costa aceasta? am intrebat eu un vanzator in timp ce aratam spre o bratara neagra cu tinte.

- Patru dolari, a raspuns omul plictisit.

Mi-am scos banii din portofel si m-am intins peste taraba sa ii dau. Dar barbatul a ramas cu mana in aer cand a vrut sa ii apuce, deoarece un brat m-a tras de langa acesta.

Idiotul de Derryl loveste din nou!

- Ce naiba faci? l-am intrebat indiferenta, de parca nu acum cateva ore as fi adus cuvinte injurioase la adresa tatalui sau.

- Te salvez de la o mare risipa de bani, mi-a replicat acesta, de parca nici el nu isi mai aducea aminte de cele intamplate.

Daca stau sa ma gandesc, eu cum de am primit interdictie 48 de ore, si el, beat si in patul unei fete, vine aici bine - mersi?! Asta m-a facut sa ma infurii din nou.

- Ce risipa, Virginel? Vreau bratara aia.

- Profesorii au spus sa negociem cat de mult putem, mi-a amintit el.

- Mda, ei bine, pentru cunostiinta ta generala, mie nu imi place sa negociez, l-am informat. Hei, hei, hei, ce crezi ca faci? am intrebat in timp ce el mi-a smuls banii din mana si s-a indreptat din nou inspre taraba. 

M-am luat dupa el si l-am ajuns din trei pasi.

- As dori bratara asta, i-a spus vanzatorului, aratand spre bratara care o voiam eu.

Barbatul s-a uitat ciudat la el, de parca si-ar fi inchiput ca Derryl vrea sa o poarte. Nu e ca si cum langa el era o fata care, cu doua minute mai devreme, ceruse aceeasi bratara!

- Patru dolari, va rog, a raspuns omul sictirit.

- Va dau 1$.

- Nu, a spus vanzatorul categoric.

- Atunci 2$.

- Nu.

- Atunci 3$.

Tipul i-a aruncat o privire exasperata.

- Bine, fie, a continuat Derryl, 3$ jumate.

- Poftiti cei patru dolari, am raspuns eu, punand alte bacnote pe masa cu un zambet inocent, luand bratara si tragandu-l pe Derryl dupa mine cat mai departe. 

- Esti nebun? l-am intrebat cand ne-am indepartat, in timp ce imi dadea bacnotele care mi le smulsese din mana inapoi. Mai avea un pic si ne batea.

- Eh, am incercat sa fiu si eu dragut, mi-a raspuns, punandu-si manile pe umerii mei. Hai, Ash, stiu ca-ti plac gentelmanii.

- Apreciez gestul, i-am spus in timp ce ii dadeam mainile jos.

Apoi el a mai zis ceva, dar eu nu il ascultam, deoarece mi-am dat seama ca m-am indepartat de mama Annei, ceea ce mi-ar putea aduce multe necazuri. Am maturat cu privirea zona, iar ochii mi-au cazut pe ceva. Se pare ca mama Annei poate sa mai astepte!

- Vrei sa fi dragut? l-am intrebat cand s-a oprit din vorbit, vazand ca nu il bag in seama. Cumpara-mi frumusetea aia.

I-am facut un semn cu capul in directia in care ma uitam.

- Te referi la lumanarea aia in forma de dick?

- Nu, copil - borcan, colierul ala mov cu semnul pacii.

- Ok, mi-a spus cand s-a prins si el la ce ma refeream. Sa mergem sa ne uitam, poate, doar poate, ti-l cumpar. Ma mai gandesc daca meriti.

- Bine, mama, i-am replicat, dandu-mi ochii peste cap.