Unforgettable ∽based on a true story∽

13. Drunk

- Derryl, Derryl! am tipat in timp ce alergam dupa blond pe coridoarele hotelului.

Inca o ora pana plecam la tarabe.

- Derryl, opreste-te!

Cand am cotit pe coridorul camerei lui, el s-a oprit in sfarsit.

- Ash! a exclamat, venind spre mine.

Avea un mers nesigur.

- Ai venit sa te joci cu mine? a continuat.

- Derryl, te simti bine? l-am intrebat doar pe jumatate in gluma. Am venit sa te intreb cu cine esti in grupa diseara.

- Cu Dumnezeu si cu scriptura, iubito!

- Vorbesc serios, i-am replicat, desi gandul meu era la "iubito".

- Cu baietii din camera mea, a raspuns in cele din urma.

- Si s-a dus dracu' planul meu... am murmurat.

- Esti sigura ca nu vrei sa te joci cu mine? m-a intrebat din nou, neluandu-ma in seama.

- Despre ce vorbesti? l-am intrebat si eu in timp ce el m-a luat - sau a incercat sa ma ia - in brate.

Pe jumatate m-a carat si pe jumatate m-a tarat in apartamentul lui. Apartamentul lui gol.

Apoi m-a aruncat in pat. Dar am reactionat repede si m-am ridicat in picioare.

- Ciue faci, papusa. Jocul e sa stai pe pat nu pe podea, mi-a explicat el. Dar daca tu vrei sa inventezi o varianta noua, atunci nu e bai.

- Derryl, esti beat? l-am intrebat in timp ce isi intindea mainile inspre mine.

- Numa' oleaca. Prea multe cocktail-uri "fara alcool".

- Derryl, ai paispe ani!

El nu m-a luat in seama si s-a intins sa ma sarute, probabil, dar eu m-am retras. Apoi mi-a intors mainile la spate ca la politie.

Trebuie sa reactionezi repede in situatii de genul acesta.

Asa ca am reactionat.

Mi-am eliberat mana stanga si am strans-o intr-un pumn care a tasnit spre obrazul lui drept. Tocmai ce incepuse sa nu mai fie atat de rosu dupa lovitura primita de la Stanton.

Dar el si-a cerut-o.

Pumnul meu a facut contact cu obrazul lui. Callie avea dreptate. "Doare ca naiba" e putin spus. Dar el mi-a dat imediat drumul si la cealalta mana si am putut sa ies din camera pe coridor. Apoi am luat-o la goana pana la lift.

Pe drum spre camera mea am dat din greseala peste cineva.

- Ashley? Ce-i cu tine? a strigat Anna, cercetandu-ma.

- Anna! am exclamat si am imbratisat-o. Unde ai fost toata ziua? Nu ai fost nici la piscina, nici la topogan...

- O, ba am fost la topogan. Cu mama. Ne-am plimbat pe la magazinele de haine si apoi am mers si la plaja. Si am vazut topoganul.

- De ce nu faci toate chestiile astea cu noi? am intrebat

- Pentru ca mama nu va suporta, a spus ea, chicotind.

Eu in schimb am facut o grimasa.

- Nu pe voi, adica tu si Callie, se corecteaza repede Anna. Pe cei mai mari.

- Aha, am incercat si eu un zambet. Sa inteleg ca vii la tarabe?

- Da, sunt cu Callie si mama in grupa si mai vedem noi cine. Parca o fata mai mica Katy si un baiat timid Andrew si inca cineva. Adica asa a spus profa. Am auzit ca tu esti cu... vocea i se stinge.

- Ah, da. Sper sa nu va suparati. E foarte insistenta. Si oricum o sa va intelegeti bine cu restul, zambesc.

Mint. Daca sunt ca mine nu se vor intelege bine cu Katy. Imi amintesc de cum m-a privit mama ei la micul dejun. Mi se face pielea de gaina.

- Eh, sper. Pai, ne mai vedem, nu?

Incuviintez din cap si Anna imi intinde cartela de intrare. Ceea ce inseamna ca si apartamentul nostru e gol. Unde o fi toata lumea?

Intru si imi netezesc hainele sifonate de la alergare si restul. Ma trantesc pe patul meu si ma gandesc la cele intamplate. Iubito... Oare chiar ma place? Si a recunoscut-o in sfarsit sub efectele alcoolului? Sau nu era nimic adevarat? Ritmul batailor inimii mele e accelerat. Intrebarea e...

Oare eu care varianta o prefer?

A/N: Imi cer scuze pentru capitolul asta foarte scurt. Intentionam sa il fac mai lung, dar o prietena ma bate la cap sa ies afara asa ca m-am gandit ca oricum e un sfarsit bun.  Probabil o sa pun next mai pe seara. Ce parere aveti?

P.S. Am fost #105, #300 si #306 la Aventura zilele acestea! Yaaay! Va multumesc! Love ya, whiskeys! :*