16. I must confess

123 12 19
                                    

Dupa cina, toti elevii s-au intors in apartamentele lor. 

Mai putin eu.

- Ma duc sa imi mai iau o prajitura de la bufet, sunt prea bune, le-am spus fetelor care ma insoteau.

Dar in schimb am coborat in curtea interioara a hotelului, la piscina. Se intunecase de cand ne urcasem in trenulet. M-am asezat pe margine, mi-am scos sandalele si mi-am bagat picioarele in apa. Vantul care adia incet si miscarea picioarelor mele a avut ca urmare crearea unor mici valuri care imi udau tivul rochitei ce o purtam. 

Am inceput sa ma joc cu bratara mea neagra cu tinte, rasucind-o pe incheietura si tragand de ea. Apoi am scos colierul din geanta asezata langa mine. M-am uitat la el pentru o clipa.

Dupa care l-am aruncat in piscina.

- Hei, ce crezi ca faci cu ala, am dat bani buni pe el! am auzit o voce.

M-am uitat in jur, dar nu era nimeni.

- Helaaaau, aici sus.

Mi-am inaltat privirea si l-am vazut. La etajul al patrulea, Derryl isi flutura frenetic mainile in aer de pe balcon.

- Ce dracu' mai vrei, Julieta? am strigat nervoasa.

Ma saturasem sa tot cred ca am o sansa, ca mai apoi sa il vad cu Tinker-Bell.

Dar in loc sa mai spuna ceva, el pur si simplu a intrat in camera si a inchis usa terasei.

- Mda, tipic! am bombanit.

Mi-am intors din nou privrea spre piscina, dar colierul meu din metal disparuse la fundul apei. Se mai zareau plutind doar frunzele uscate ale micilor copaci din curte.

Mi-am scos picioarele din apa, mi-am luat sandalele si geanta in mana si m-am ridicat sa plec, dar fix atunci am auzit zgomot de pasi grabiti. Am vazut o siluata care alerga spre mine, urmata de o saritura spectaculoasa in piscina. Apoi am fost lovita in cap de un papuc de casa, imprimat cu semnul lui SuperMan. Celalalt papuc era aruncat doi metri mai in spate.

Nu vazusem fata persoanei care s-a scufundat in apa, deoarece totul se intamplase in cateva milisecunde, dar o singura persoana avea asemenea papuci cu SuperMan. O stiam din zilele in care mergeam acasa la el.

- Derryl! am strigat catre baiatul care inca nu a iesit la suprafata.

Patru zeci de secunde mai tarziu, cand deja incepeam sa ma panichez, acesta si-a scos capul in aerul noptii. Nu de alta, dar nu voiam sa fiu martora la moartea cuiva, apoi acuzata de inecarea persoanelor cu dizabilitati mintale.

- Cine altcineva? m-a intrebat retoric printre gafaituri.

- Sa inteleg ca auzul tau e mai ascutit sub apa, am constatat in timp ce urca scarile care il scoteau afara din piscina. Incerci sa te sinucizi si nu stii cum? l-am intrebat cand s-a trantit pe jos langa mine. Sa te arunci de pe balcon ar fi mai usor. Sau poate crezi ca daca ai obiecte de incaltaminte cu semnul lui SuperMan te transformi, asa ca nimic nu te mai poate dobori.

- Ashley, Ashley, a oftat el. Vesnic ironica.

Picaturile de apa curgeau de pe hainele lui, facand marginea bazinului mai alunecoasa decat era.

- Mda, ma rog. Acum poti pleca, i-am spus. Nu mai am nevoie de alta reprezentatie de sarit in cap. Si iti poti lua si SuperPapucii. Ca doar nu puteai sa ii pui frumos jos, pe iarba, trebuia sa ii arunci incoace si-ncolo. Apropo, sa stii ca nu sunt asa moi cum zice in reclama. Capul meu inca resimte...

M-am oprit din trancanit cand a scos din buzunarul pantalonilor un colier mov cu semnul pacii.

Colierul meu.

Unforgettable ∽based on a true story∽Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum