Unforgettable ∽based on a true story∽

5. Jealousy

- Derryl, ce naiba faci?!? tipa Callie ingrozita.

Restul elevilor erau paralizati, urmarind cu fascinatie mica izbucnire. Incaierarile generale erau o raritate pentru noi.

- Callie, am spus eu calma, punandu-i mana pe umar intr-un gest linistitor. Lasa-i sa continue, nu se va intampla nimic rau.

A intors capul spre mine cu o privire socata.

- Nu se va intampla nimic rau?!? For God's sake, Ashley! Cum poti spune una ca asta?! Stiu ca-l urasti pe Stanton, dar nu credeam ca esti asa insensibila! Derryl tocmail l-a pocnit, s-a rastit ea la mine.

- Si-a meritat-o, am urlat la ea in replica.

Acum eu o priveam pe ea de parca era nebuna. Cum putea sa-si faca atatea griji pentru el? Il ura in aceeasi masura in care il uram si eu. Insa, spre deosebire de ea, pe mine nu ameninta sa ma ia lesinul.

- Sange!! a exclamat ea cu o voce plangacioasa. Ii curge sange!

 Mi-a intors capul cu forta inspre apa albastrie. Sau ar trebui sa spun violeta. Se vedeau clar petele de sange care se dispersau in valuri. Insa mie nu-mi pasa. M-am smuls in doua secunde din mana ei si i-am intors spatele, storcandu-mi parul. Toate astea s-au intamplat intr-un minut sau doua, pentru ca atunci cand am ajuns pe mal patru baieti de liceu ii imobilizau pe Stanton si Derryl. I-au adus pe tarm, tinandu-i la distanta unul de celalalt.

Am trecut rapid pe langa Stanton, aruncandu-i o privire plina de ura, dar imbinata cu satisfactie la vederea nasului sangerand. Inca eram de parere ca si-o merita. Daca nu l-ar fi pocnit nimeni cu siguranta l-as fi pocnit eu pana la urma.

 Am trecut si pe langa Derryl, insa pe acesta m-am oprit sa-l examinez. Se uita la Santon cu furie, gâfâind. A primit si el doua lovituri bune in fata. Una dintre ele l-a nimerit in ochiul stang, care incepuse sa i se umfle. A doua il nimerise in obrazul drept. Cate stricaciuni! Ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca saracul lui iPhone "nu stia sa inoate". I-am adresat o privire compatimitoare in timp ce profesorii veneau spre el sa il mustreze. Apoi, dupa ce acestia au plecat, am vazut o blonda cum a venit la el si i-a mangaiat obrazul. Abia i-am deslusit cuvintele. "O sa treaca, stai linistit", spunea ea, "o sa am eu grija sa o pateasca Stanton". Apoi i-a depus o sarutare tandra pe obrazul vatamat.

Asa deci! Derryl avea o noua prietena, tembelul de el! Si inca una care semana cu Tinker-Bell. O mai vazusem in autocar si prin hotel, dar niciodata nu mi se paruse importanta. Mi-am saltat un pic colturile buzelor. Imi parea bine ca se mai ingrijea si altcineva de el in afara de mine. Si totusi, inauntrul meu simteam un mic junghi de gelozie. De ce? Intre noi doi nu fusese niciodata nimic romantic. Sunt sigura ca o sa treaca, mi-am zis in gand.             

Nu am observat ca dârdâiam de frig pana nu mi-a pus Mason jacheta lui pe spate. I-am zambit scurt. Apoi am auzit vocea unui profesor, pe numele lui Norrowick, care ne zicea ca distractia s-a terminat si ca e vremea sa ne intoarcem la hotel. Asa ca am parcurs in tacere drumul de zece minute pana la hotel.

Ajunsa in camera, m-am schimbat de hainele ude si  am constatat cu iritare ca țâfnoasa de Callie nu vorbea cu mine. Cu siguranta nu voiam sa vorbesc cu Mikayla si Glimmer. Cu Anna inca nu ma imprietenisem deoarece era cam timida. Asa ca, peste o ora,  am hotarat sa fac singurul lucru care il puteam face. M-am dus la etajul al patrulea, unde stiam ca stateau Derryl si Mason. Am incercat pe rand camerele, dand din greseala peste niste italieni nu foarte prietenosi. Cel putin credeam ca erau italieni, pentru ca au inceput sa ma injure intr-o limba care semana suspect de mult cu latina.

Dupa inca cateva incercari nereusite am gasit in fine camera lor. Am intrat inauntru, multumindu-i Domnului ca nu isi incuiasera usa. Am trecut prin sufragerie, pe unde erau aruncate tot felul de lucruri. Ugh, baietii din ziua de azi! Am continuat sa merg si am ajuns in dormitorul al doilea, de unde se auzeau tot felul de zgomote. Gemete, strigate, cuvinte calme si rasete. Am patruns inauntru ca o țărancă ce sunt si toata lumea a incremenit. Se pare ca dadusem peste un moment aparte. Am surprins-o pe tipa blonda de pe plaja, stand pe pat, aplicandu-i lui Derryl pe obraz ce stii  ce alifie vindecatoare. Acesta gemea de durere, in timp ce ea ii soptea cuvinte linistitoare. Iar pe un fotoliu de alaturi statea Mason razand cu pofta. M-am uitat nedumerita la scena din fata mea. Presupun ca m-am inrosit oleaca la fata de furie.

- Multumesc ca m-ati chemat la petrecere, am bombanit pe un ton glaciar.

- Si tu cine mai esti? ma intreba blonda infumurata care odinioara ma facuse sa zambesc.

Am dat sa ii zic eu vreo cateva cuvinte care o includeau pe maica-sa, dar Derryl mi le-a taiat.

- Amily, Mason, ne puteti lasa putin singuri? i-a intrebat el pe un ton mai mult poruncitor. Se pare ca s-a zis cu rasetele si veselia.

Asa deci, pe Tinker-Bell o chema Amily. Bine de stiut.

Aceasta si-a sters mana de crema pe un prosop si a plecat nervoasa din camera, cu Mason pe urmele ei.

- Asadar, de asta nu ai venit sa ma vezi, m-am rastit eu, cu toate ca, fiind el cel ranit, eu ar fi trebuit sa vin mai repede. Insa din moment ce coloana lui vertebrala era intacta, iar picioarele sanatoase, nu vad de ce nu s-ar fi putut misca si el. Aveam chiar si lift!

- De ce as veni sa te vad, cand eu sunt cel ranit? m-a intrebat el nedumerit, dand glas gandurilor mele.

- Pai... Pai... m-am balbait eu, incercand sa dau impresia ca eu nu gandeam asa. Din pacate nu prea imi iesea.

- Hai aici, mi-a soptit, tragandu-ma intr-o imbratisare prieteneasca pe care eu am sorbit-o din plin. Sunt bine, blondo, asa ca nu-ti mai face atatea griji pentru mine, a continuat el. Am zambit la aceste cuvinte, insa, cum sunt Ashley Barrymore, bineinteles ca nu puteam sa nu zic ceva care sa strice toata magia momentului.

- Si totusi, cine naiba e Tinker-Bell aia? am intrebat eu pe un ton mai aspru decat as fi vrut.

El mi-a observat schimbarea brusca si s-a desprins din imbratisare.

- Numele ei e Amily, m-a corectat acesta. Si, chiar daca nu pare, in adancul ei e foarte draguta.

- Foarte adanc, aparent, am replicat eu nervoasa.

- Care e problema ta? s-a rastit el, vizibil infuriat.

- Problema mea e ca de o vreme ii acorzi ei mai multa atentie decat mie, am spus, dandu-mi seama ca in ultimul timp nu am mai stat impreuna la fel de mult ca in autocar.

- De o vreme insemnand cateva ore? a intrebat el ridicand o spranceana.

- Da, am raspuns, pentru mine cateva ore conteaza!

- Ei bine pentru mine nu! a explodat el ca o bomba cu ceas. As putea sa stau foarte bine toata viata fara tine si fara Callie. Oricum pe ea nu am placut-o niciodata. Si incep sa nu te mai plac nici pe tine. Macar Amily nu imi cere socoteala pentru fiecare persoana cu care ma vad.

- O Doamne, si ce vezi la ea? Sunt mai amuzanta ca ea, mai frumoasa ca ea si mai inteligenta ca ea! il informez, cu o nota de aroganta in glas. Ea nu e ca mine.

- La asta ai dreptate, murmura el. Ea e mai buna ca tine!

M-am holbat la el timp de cateva secunde. Nu se poate sa fi zis asta. Nu se poate sa-mi fi zis mie asta. Isi varsa doar nervii care ii avea pentru Stanton pe mine. 

Si totusi, i-am intors spatele si, pasind apasat prin apartament, am iesit din acesta trantind usa dupa mine.

Si ca si cum nu era de ajuns, Amily si Mason stateau pe hol, cu urechile lipite de usa. Ha, de parca nu mi-au auzit pasii apasati. Ar fi putut si ei sa se faca ca nu se intampla nimic, dar nu, au ramas lipititi de usa ca sa ii lovesc eu si sa cada victime. Prefacutii!

Am pasit mai departe, incercand sa-mi stapanesc lacrimile, si, dupa ce am luat coltul si am iesit din raza lor vizuala, am luat-o la fuga.

Cuvintele lui Derryl parca ma urmareau prin hotel, rasunandu-mi clare in urechi. Oare sa aiba dreptate?

E mai buna ca tine.

A/N: Mda, scuze ca nu am postat alaltaieri sau ieri, insa am fost prea ocupata sa imi urmaresc actorul preferat din alta tara prin tot centrul orasului =))) . Anyway, sper ca v-a placut capitolul. Astept pareri! :*