Experiențe cu Dumnezeu ...REALE

Esti pregatit sa te-ntalnesti cu Creatorul tau?

Hei, probabil nu am mai postat de ceva timp aici, dar nu eram sigura daca mai trebuie sa spun ceva sau nu, insa in aceste momente mi-am dat seama ca ceva esential trebuie spus. Probabil, si sunt convinsa ca va fi asa, multi ma vor judeca pentru asta si altii ma vor crede nebuna sau nu imi vor da crezare spuselor, dar asta nu e atat de important. Imi asum ceea ce se va isca de aici, tocmai de asta ceea ce scriu aici e pentru acei oameni care cred ca exista Dumnezeu cu adevarat, cred in existenta lui Isus si in supranaturala putere a Duhului Sfant. Aici, in acest capitol, vreau sa stau de vorba cu acei oameni care s-au pocait cu adevarat, acele persoane care nu poarta doar numele de crestin penticostal sau mai stiu eu ce...aceia care au trait experienta pocaintei adevarate si sincere.
Mai inatai de toate daca ma urmariti de la inceput stiti cine sunt, ce am facut si faptul ca sunt botezata cu Duhul Sfant. Nu ma scot in evidenta cu nimic si ceea ce voi spune aici nu ma are pe mine in prim plan, ci pe voi si Domnul.
Dupa ce am trait experienta botezului in apa si a celui cu Duhul Sfant au trecut cateva luni si dragostea de a da totul pentru Domnul a inceput sa scada. Am ajuns ca de la citirea Bibliei in fiecare zi, de vrio cateva ori, abia sa o mai fac macar o data sau nici macar atat. Rugaciunea mea cu Domnul a devenit seaca si fara pic de lacrimi si parca era o rugaciune fortata...si cu cat amanam mai mult sa stau de vorba cu Domnul si sa cer dragostea din nou si iertare pentru alegerile gresite eram tot mai rece si nu mai puteam sa am curaj sa imi cer iertare. ( va spun, nu amanati sa va cereti iertare chiar daca in mintea voastra va spune cineva ca ai gresit de prea multe ori si nu mai primesti iertare si ca Domnul nu te mai iarta...e o MINCIUNA a diavolului cu care a reusit sa ma pacaleasca si pe mine zile si spatamani la rand, nu-l mai ascultati, va rog din suflet). Astfel in una din seri m-am pus la somn fara sa ma mai rog ca inainte si m-am pus sa dorm cu cele doua surori ale mele, dar s-a facut ceasul 23 si noi inca eram treze si tot radeam. Cand a fost aproape de ceasul 12 la un moment am simtit cum mainile mele si picioarele incep sa se raceasca brusc, desi e de mentionat ca afara era primavara spre vara si nu era frig plus ca in casa mai aveam foc si pe deasupra eram invelita cu o patura de iarna. Am simtit aceasta raceala si dupa cateva secunde am auzit cum imi bate inima foarte repede de parca alergam, dar la nici cateva secunde s-a oprit brusc sa mai bata asa si diferenta dintre batai era tot mai mare, asa incat am ajuns la batai de distanta ciudat de mare. M-am panicat si in momentul acela am auzit in mintea si capul meu o voce care imi spunea"Tu in noaptea asta mori". In acele momente tot trupul meu era rece si tremuram ingrozitor. Am inceput sa plang si surorile mele nu intelegeau de ce m-am ridicat brusc si m-am pus pe genunchi. De ce tremuram asa si ce e cu mine de sunt asa de rece. M-au intrebat ce s-a intamplat si am reusit sa le spun asa" Rugati-va pentru mine ca eu mor". Nu stiu cum ati reactiona voi sa auziti pe unul din cei dragi ca va spune asta, dar eu una as fi speriata si as plange. La fel au facut si ele si s-au pus in genunchi langa mine si se rugau. Eu auzeam in continuu in mintea mea"Tu mori si ajungi in iad, nu mai are rost sa te rogi, nu te mai ruga ca tu oricum ajungi in iad". Le-am spus surorilor mele sa mearga sa o cheme pe mama pentru ca tata nu era acasa si sa vina ea sa se roage pentru mine, desi mama dormea de cateva ore bune. Intre timp eu nu am mai putut vorbi bine, nici de rugat nu mai aveam forta, si am auzit din nou" Mai ai cateva secunde si mori". Atunci orice vlaga mi s-a dus si stiam ca in cateva secund cad jos si o sa vad duhuri ce ma duc in iad. Am auzit inima cum batea atat de slab si am inceput sa plang si mai tare si am zis abia soptit"Doamne macar ai mila de familia mea si nu-i lasa sa greseasca si ei ca mine, eu am incheiat un legamant cu tine si nu vreau sa ajung in iad, dar daca acum mor macar familia mea sa nu ajunga ca mine." Mama inca nu a venit si eu eram tot mai speriata si ma tot rugam. Dintr-o data am simtit cum ma apropii de ultima bataie si mor, atunci m-am lasat pe perina si plangeam mai tare. In acele momente am auzit in cap o voce care imi spunea "Iti mai dau o sansa, te iert". Atunci am zis in mintea mea:"Doamne daca esti cu mine te rog sa mi se incalzeasca picioarele si mainile si intreg trupul". Abia am terminat de ma gandit si rugat in gand la asta ca am simtit cum incep sa mi se incalzeasca mainile, apoi picioarele, inima a inceput sa imi bata normal, apoi tremuratul a inceput sa dispara incet incet. Cand mama a venit tremuram foarte putin si stand de vorba cu ea am scapat de tot. Sora mea, Andreea,  stat tot timpul langa mine si a plans vazandu-mi zbaterea prin care am trecut. Acele soapte ce imi spuneam ca mor erau duhuri necurate ce ma chinuiau si vroiau sa ma desparta de Domnul. Daca El nu intervene eu nu mai existam azi.
Dupa aceea in fiecare seara venea din nou un duh de frica si imi zicea de fiecare data" daca iar o sa mi se intample asta, ca atunci..." si mereu abia ma adormeam. Fugeam si ma puneam prima in pat si dupa o rugaciune lunga, cu lacrimi, adormeam linistita, dar inca persista acel cosmar trait cu cateva zile in urma.
Am trait asa ceva timp, apoi intr-o seara stateam cu familia si cantam. Eu m-am pus langa soba si mi-am desfacut niste nuci sa mananc in timp ce restu repetau ceva. Brusc mi-a venit in minte o idee: "Doamne vreau o experienta cu Tine, am auzit de multe ori pe multi care au vazut Raiul, o parte din slava Ta, vreau si eu ceva ca sa scap de aceasta teama. Daca tot am trait o experienta urata vreau si una frumoasa spre zidirea mea". Am stat acolo si am inchis ochii si ma rugam in taina, in minte. Ceilalti au inceput sa cante si eu ma rugam. Lacrimi au inceput sa-mi brazdeze obrajii si la un moment am auzit inima cum imi bate atat de repede de parca tocmai alergam la un maraton, dar eu stateam nemiscata langa soba. In momentul acela mainile mi s-au racit brusc si o noua panica si-a pus amprenta pe mine aducandu-mi aminte ca si in aceea seara am patit la fel. Am zis iar"Doamne te rog nu ma lasa singura, nu mai vreau ceva urat, te vreau pe Tine". Atunci mainile au prins din nou caldura si cum stateam cu ochii inchisi simteam o caldura linistitoare. Nu era soba, era ceva diferit. Inima a inceput sa bata tot mai normal, dar brusc mi-am ridicat ochii in sus si atunci am simtit cum ceva din mine se inalta si cu cat ma inaltam mai mult imi auzeam inima batand mai incet, si pe cei din jur ii auzeam tot mai departe cantand, iar o lumina stralucitoare se vedea in fata mea. Ma simteam sus, si parca pluteam in aer. Ma simteam atat de usoara si desprinsa de tot. In doar cateva secunde am auzit o ultima bataie a inimii mele si o ultima voce a celor din jur apoi nu mi-am mai auzit inima sa bata sau pe cei din jur. De data asta nu mi-a fost frica ca in aceea seara, de data asta am simtit bucurie si pace. Dar in schimn am auzit ceva diferit. Dar nu cu urechile de carne, acestea pe care noi le avem si le folosim pentru auz. Auzeam diferit, ca si cum acele lucruri veneau din interior si locuiau acolo in mine, dar totusi in afara. O cantare divina, atat de frumoasa, de linistitoare, de plina de putere. Asa cum nu am mai auzit niciodata. Am stiut in acele momente ca e o cantare din cer, cantata de ingeri. Am spus atunci" Doamne, asa canta ingerii? Asa te laud ei pe Tine? Cat de frumos poate fi! " Vedeam doar o lumina frumoasa si puternica, dar ochii mei de carne erau inchisi insa lumina aceea era mai puternica decat daca m-am fi uitat cu ochii deschisi. Era foarte alba si plina de pace.
Am stiut ca aceea era o parte din cer, din raiul lui Dumnezeu. Nu mi s-a dat sa vad ceva clar, fiidca era lumina aceea alba ce umplea totul, dar puteam auzi acea cantare atat de frumoasa cantata pentru El. Plangeam de bucurie si am zis:"Doamme vreau sa raman aici. Nu mai vreau pe pamant. Nu mai vreu sa plec de aici. ". Atunci am simtit si cineva a spus" Nu, nu poti ramane aici. Trebuie sa te intorci pe pamant si sa lucrezi pentru Mine, sa faci lucrarea pe care o ai si cand vei termina, daca ma slujesti vei veni aici".
Am insistat sa raman, dar am primit acelasi raspuns. Apoi am simtit cum cobor si incet, incet lumina aceea puternica nu mai era. Cum coboram mai mult imi auzeam din nou inima si apoi am auzit din nou pe cei din casa cantand. Cand am simtit ca sunt cu totul jos am deschis ochii. Eram plina de lacrimi pe fata si m-am intors la familia mea. Ei ma priveau si asteptau sa le spun ce s-a intamplat cu mine. Radiam de bucurie si mi-au zis ca tot timpul cat am stat acolo eu am tot vorbit. M-am auzit cand am spus"Wow , ce frumos! Ce minunat". A fost de-a dreptul minunat si inaltator. Dupa asta nu imi mai era frica si parca zburam. Chiar am avut o intalnirea deosebita cu El. Nu stiu ce a fost cu trupul meu si cum a fost totul, dar stiu ca l-am intalnit pe Domnul si am avut parte de o bucurie mare.
In alta seara m-am pus si m-am rugat, apoi la final i-am cerut Domnului sa-mi descopere ceva despre apocalipsa, despre biserica si familia mea. Sa stiu si eu ceva ca sunt multi ce marturisesc despre aceste lucruri si vreau si eu sa am o asemenea experienta.
M-am pus la somn cu acest gand si dupa ce am adormit am inceput sa visez. Ce urmeaza sa spun nu e deloc doar un vis oarecarea ce poate fi luat peste picior. Voi vorbi tuturor celor ce il iubesc pe Domnul si vor ca intr-o zi sa fie cu El in cer, restul sa faca in asa fel sa-L caute ca sa-L gaseasca.
In vis am vazut asa:Eu si familia mea mergeam spre biserica si in dreapta noastra era o padure mare, ca o prapastie plina de copaci, iar deasupra drumului era un deal la fel cu mai multi copaci, dar eu si familia mea mergeam pe mijlocul drumului ce arata foarte bine si era frumos asfaltat. La dreapta noastra pe cerul senin si luminos, era ziua, se afla o luna atat de mare si alba, nu am vazut niciodata asa o luna. Ma uitam la ea si stiam in gandul meu ca Domnul e gata sa vina si in orice clipa poate veni de aceea e luna atat de mare si alba. La nici cateva secunde cand eu m-am uitat la ea am vazut o stralucire mare din partea stanga ce a trecut fix prin fata lunii si am stiut atunci ca acela e Isus, dar nu s-a oprit deloc, ci a continuat sa treaca prin fata lunii in linie dreapta si in spatele nostru, in partea dreapta a lunii, pe cer a disparut asa cum a si aparut. In acele clipe am cazut in genunchi si ma rugam. Am inceput sa zic"Doamne, de ce nu ne-ai luat? Ne-ai lasat pe pamant? Doamne mi-ai promis ca ma vei lua pe mine si familia mea la tine si acum ne lasi pe pamant? " si eram atat de necajita. Am ridicat ochii spre cer si din partea stanga a lunii am vazut din nou o stralucire puternica. Aceea lumina nu a mai facut ca prima ci din cer s-a coborat tot mai aproape de noi si a ajuns in fata mea si atunci stralucirea aceea a luat chip de inger, dar nu avea aripi ci doar o haina atat de alba, ca o rochie dreapta pana jos si nu era doar alba ci stralucia. Fața ei era un chip de fată atat de frumos si avea parul carliontat si saten. Fata ei stralucea si emana o pace deosebita. M-am ridicat si am inceput sa o intreb"Ce s-a intamplat? Isus a venit? Ne-a lasat pe pamant? " S-a uitat la mine si cu blandete mi-a vorbit:"Isus era gata sa vina, dar s-a uitat la poporul Lui. A vazut o MULTIME DE PACATE, atatea lucruri rele si El nu poate veni sa-si ia poporul asa."
"-Atunci ce se intampla?"am zis ingrijorata.
-"Am fost trimisa sa vin sa iti spun sa spui poporului sa se pregateasca. Domnul vine si nu ii poate lua asa de pe pamant."
Apoi s-a intors catre tatal meu ce era urcat pe delul de deasupra noastra si i-a vorbit ceva, apoi s-a uitat la mama si i-a spus si ei ceva si oricat am incercat sa aud ce ii spune si ei nu am reusit. Parca cineva ma oprea, nu puteam sa inteleg nimic din ce i-a spus. Cand a terminat s-a intors spre mine si ma luat cu ea mergand inapoi la o casa din spatele nostru de unde incepea drumul. Acolo s-a dus intr-o parte si a luat in pumnii ei seminte de tot felu de copaci. Mi-a spus sa intind mainile si mi-a pus toata aceea sămânță in mainile mele. -"Dute pe dealul acela( cel unde era tatal meu acum cateva minute) si planteaza aceste seminte. "
Am facut intocmai si am inceput sa plantez, stiind ca e iarna, desi afara nu era zapada eu eram constienta ca e iarna. Nu m-am uitat deloc in spate si am plantat toate semintele din maini. Cand intr-un final am terminat m-am ridicat si m-am uitat in spatele meu. In momentul acela am ramas atat de uimita. In spate erau atatia pomni plini de flori roz si atat de frumosi. Nu stiam ce sa cred si m-am uitat la inger si am zis:"Cum e posibil, abia i-am plantat si e iarna,trebuie sa creasca abia peste mult timp".    "-Domnul a facut sa creasca mai repede ca sa se vada rodul tau fata de al altora, sa se vada ce ai plamtat tu fata de altii." mi-a zis ingerul si cand m-am uitat iar, am vazut ca mai erau copaci acolo, dar erau fara flori, diferiti, dar ai mei erau atat de frumosi.
Ingerul ma chemat inapoi si am inceput iar sa mergem pe drum spre biserica. Am mers putin si ingerul s-a intors spre mine:"Gata, pana aici a trebuit sa vin, dar acum ttebuie sa plec iar in cer". Am inceput sa plang si am zis:"Nu pleca, te rog, ia-ma cu tine, nu ma lasa pe pamant fiindca aici e greu. Te rog"
Fata s-a uitat la mine -"Gata,nu plange, nu plange. Tu trebuie sa stai aici si sa faci ceea ce ti-am spus, sa-L slujesti pe Dumnezeu si la momentul potrivit vei veni in cer si ne vom intalni din nou. Sa spui poporului ca Domnul vine oricum, sa se pregateasca". Si uitandu-ma la ea am vazut cum se face ca o stralucire si apoi dispare cum a venit. Atunci m-am trezit si simteam cum am trait la realitate maxima acel vis. Imi venea sa plang in continuu cateva zile la rand si ingerul acela a fost atat de real incat si acum ii simt lipsa si abia astept sa ajung in cer si sa-l revad. Mi-a spus ca ma asteapta acolo si vreau sa-l revad.
Marturia mea e mult mai mare si as mai avea multe de zis, dar poate altadata. E destul deocamdata si e tot ce va poate ajuta sa va dati seama ca Domnul e gata sa vina. Eu ma gandesc mereu la asta si ma intreb de multe ori"Sunt eu cu adevarat gata sa-l intalnesc pe Dumnezeu?" Tu te mai intrebi asta? sau speri la o soarta egala cu a lumii. Dumnezeu nu a creat omul pentru iad, ci el singur isi alege locul unde vrea sa mearga dupa binele sau raul pe care il face, dupa credinta pe care o are... Ca vrei ca nu vrei Dumnezeu vine si depinde de tine daca esti gata sa mergi cu El sau sa ramai pe pamant in chin. ( Trenul in gara merge ca esti tu acolo ca nu esti...daca vrei sa-l prinzi te pregatesti si il astepti, de nu el oricum isi va urma destinatia!"
Fi-ti binecuvantati cu totii si sper ca aceste cuvinte sa deschida ochii cuiva ca exista un Dumnezeu ce te vrea mantuit. Nu eu sunt cea care are vreun merit, eu doar va spun ce eram datoare sa va spun de mult. Gby :* :*
Ps. Scuze pentru greselile de scriere.