"SkyDive"

-This one?-

ㅡSerios, Daehyun! A încărcat toate armele mai repede decât îți imaginezi, îi spune Zelo lui Daehyun cât timp coborau scările spre depozit.

ㅡDe unde ştie să facă asta? întreabă râzând, mergând cu mâinile în buzunar.

Daehyun părea a fi foarte mândru de Mishiko. Avea un mic zâmbet subtil pe chipul sau, încercând să nu zâmbească cât de larg posibil.

ㅡHabar n-am. Dar îmie frică de ea, râde mărind pasul pentru a-l prinde din urmă pe Daehyun.

Au mers în linişte până când Zelo i-a văzut tatuajul partenerului său şi şi-a amintit de ceva şi a tresărit.

ㅡApropo. Tu şi ea.. sigur nu vă cunoașteți de mai mult timp? întreabă mergând pe lângă el.

ㅡNu. Nu aveam de unde să o cunosc, ridică din umeri gândindu-se la faptul că era frumos dacă o cunoştea de mai mult timp. De ce?

ㅡAveți aceleași tatuaje, îi răspunde scurt ridicând din umeri.

Daehyun s-a oprit brusc, în același timp oprindu-se si Zelo, la doar câțiva pași distanță. Daehyun şi-a scos mâna din buzunar şi şi-a suflecat maneca bluzei.

ㅡĂsta? întreabă arătându-i mâna pe care se afla tatuajul său.

Zelo aprobă dând din cap, iar acesta s-a uitat la rândul lui din nou la tatuaj. "HOLD". Un cuvânt ce exprimă miliarde de lucruri. Daehyun era uimit, în același timp confuz. Cum de au aceleași tatuaje? Şi de ce? Ce înseamnă pentru ea? În capul lui circulau mii de întrebări, însă la nici una nu avea răspuns.

_________

ㅡEşti sigur că poți să rezolvi asta şi să o găsești? îl întreabă Himchan pe omul din stânga lui.

Himchan a fost trimis de Yongguk să fie util şi să caute informații pentru misiunea lor. Momentan se afla în maşina unuia din asociații grupului, încercând să găsească informații.

ㅡŞtii că poți să te bazezi pe mine, Chan, răspunde bărbatul rânjind vizibil.

Cei doi au dat mâna apoi Himchan a ieșit din mașină şi a plecat spre a lui. A urcat şi s-a uitat din nou şi din nou peste ceea ce primise de la acel bărbat. În ultimele zile nimic nu i se mai părea normal, mai ales că în casă erau cei doi îndrăgostiți după Julieta lor, ce s-a dovedit a nu fi aşa cuminte precum părinții ei o ştiau. Himchan a observat că până şi Jongup se comporta din ce în ce mai ciudat, încă de la ultima lor misiune.

Nu îi ieșea din cap imaginea cu Jongup ce se bucura ca un maniac în momentul în care îl împuşca pe cel din banda rivală. Arăta a un psihopat ce făcea asta de o viață. În momentul în care a încercat să îl oprească, însă acesta a luat un țăruş, amenințându-l cu el. În ochii lui se putea vedea o urmă de disperare, acoperită de un val de ură şi egoism. Plănuia ceva, însă nu era timpul ca Himchan să îşi bată capul cu asta.

__________

Întorcându-ne acasă, Yongguk şi Mishiko stăteau pe canapea. Yongguk îşi vedea de treaba lui cât timp fata stătea ghemuită pe colțul canapelei, analizându-i fiecare mișcare. A observat că are un obicei de a-şi muşca buza superioară când era atent la ceva. Fiecare gest făcut de el era special, spunea ceva, oricât de mic.

ㅡCum îți e mâna? o întreabă încă citind acele fişe.

Era atât de absorbită de el că a tresărit imediat ce i-a auzit vocea. Nu era prima dată când i-a auzit vocea, însă de fiecare dată era mai minunată de ea. Ar fi putut vorbi despre ea o viață. E unică.

ㅡ A fost doar o arsură minoră, Yongguk. Nu te mai îngrijora atât, îi răspunde oftând.

El s-a oprit instant din ce făcea şi s-a întors spre ea. O privea cu ochii măriți, în același timp uşor reci. S-a apropiat de ea dintr-o mișcare, încolțind-o.

ㅡMă îngrijorez pentru că îmi pasă de tine, bine? Orice se întâmplă cu tine, este răspunderea mea. Vreau să fie clar faptul că nu vreau ca nici un fir din părul tău să fie atins.

Îi spune, lăsând-o mască. Un val de emoții au cuprins-o, fără să ştie ce să mai spună. A rămas tăcută, doar aprobând printr-un scurt semn din cap. Yongguk a oftat şi a luat toate hârtiile de pe masă, urcând scările. În locul lui a ajuns Youngjae, care nu se ştie de unde a apărut.

ㅡCum faci să apari dintr-o dată peste tot? întreabă Mishiko râzând, relaxandu-se usor.

Youngjae a ridicat din umeri şi i-a îndreptat o cană caldă. Simțea un miros de fructe de pădure, deci era un ceai. L-a luat imediat, infăşurându-şi palmele în jurul cănii, ducând-o aproape de buzele ei, suflând uşor.

ㅡPresupun că asta e magia mea.