"SkyDive"

'exhausted'

Himchan şi Youngjae abia ce ajunsese acasă și, extenuați fiind, s-au aruncat pe canapeaua pe care așteptau să o simtă din nou. Au respirat ușurați, fericiți că au reușit să primească banii înapoi de la un client de-al lor. După câteva momente de liniște și relaxare, Himchan a observat pe masa din stânga lui ceva ciudat. Erau puse câteva arme, care cu siguranță nu își aveau locul acolo. A luat la întâmplare una din ele în mână, Youngjae îndreptându-și privirea spre Himchan.

ㅡCrezi că sunt ale lui Zelo? De obicei el își lasă lucrurile împrăștiate, surâde lăsând obiectul pe masa de unde l-a luat.

ㅡNu, Yongguk m-a pus să le aduc aici, răspunde o voce de femeie din spatele lui.

Își întoarce capul, ușor surprins că a primit un răspuns așa de repede. Cu toate că întrebarea era pentru Youngjae, răspunsul lui Hae-Soo era bine venit. Totuși...Yongguk a pus-o pe ea să aducă armele? Prin mintea lui Himchan mișuna întrebarea pe care și-a pus-o zilnic în ultima vreme: "Ce pune la cale?". Prietenul lui o luase razna în ultima vreme. Avea tot felul de planuri absurde. Încă de când s-a decis să o apropie pe Mishiko de Daehyun pentru a o îndepărta de el, a început să se comporte ciudat.

ㅡStai, de ce te-a pus pe tine? Te-ai oferit? întreabă Youngjae, rotindu-se pe canapea astfel încât acum stătea în genunchi.

ㅡYongguk m-a întrebat dacă pot să îl ajut pe Jongup, și am acceptat, ridică din umeri, trecându-și mâinile prin părul ei blond. Totuși, nu știu de ce trebuie să le aducem aici. Asta nu mi-a spus.

_____________________

ㅡStai, de ce să le aducă sus? S-a întâmplat ceva? întreabă bruneta așezându-se în fața biroului din lemn.

Yongguk o privea de jos, fără să îi răspundă. Nici nu avea de gând să o facă. Se uita la ea printre suvițele sale negre de păr ce îi bruiau privirea, neștiind ce să spună. Nu era un motiv anume pentru care toate armele trebuiau aduse sus. Trebuiau doar verificate. Dar dacă Mishiko auzea din gura lui că nu era un motiv pentru asta, lua foc. Dacă băga un motiv fals de la el, auzea cumva că de fapt a fost mințită, iar dacă îi spune că într-adevăr nu este nici un motiv, nu o să îl creadă.

ㅡPentru că trebuie verificate, nu crezi asta? îi răspunde oftând, trecându-și mâna prin păr.

Era sfârșitul săptămânii și toată lumea era extenuată. A fost o săptămână grea cu o grămadă de evenimente... mai puțin fericite. Fiecare a avut mult de lucru și nimănui nu i-a fost ușor. Yongguk a fost stresat aproape tot timpul. Nu dormea, nu vorbea, ci doar stătea închis în biroul său. Cu toate că nu zâmbea des, acum nu o făcea deloc. Până și el i-a recunoscut lui Himchan că e slăbit. Dacă nici măcar el nu știa ce nu este în regulă, nimeni nu avea să știe.
Mishiko i-a sesizat oboseala din tonul vocii sale, așa că nu a putut să nu întrebe. Firea ei curioasă o împingea de la spate.

ㅡCe e cu tine, Yongguk... Nu ești în apele tale.

Pe un ton calm, milos, femeia îl întreabă. Bărbatul se aștepta la o complet altă reacție, dar aparent ea nici nu a băgat de seamă răspunsul pe care i l-a dat la prima ei întrebare. O interesa mai mult cum se simțea el. Nu voia să se gândească la faptul că ea ține la el, căci asta îi mai aducea încă o problemă pe cap. Îi aducea aminte că aprope și-a încălcat singur regulile. Și-a promis să nu o facă. Era fericit că totul merge bine între Daehyun și ea, până când ceva s-a întâmplat iar ei se ignoră complet. Inima nu l-a lăsat, așa că s-a apropiat din nou de ea.

ㅡDacă as știi, ți-aș fi spus. Ai fi fost prima care afla, Mishiko.

S-a ridicat din locul lui, fără să realizeze ce avea să facă. Tocmai ce se gândea la regulile lui, și acum tocmai ce era pe cale să le încalce. Se sprijinea în pumni precum Mishiko de birou, fiind acum la doar câțiva centimetrii de nasul ei. Nu o văzuse atât de aproape vreodată. Ochii ei ascuțiți erau acum rotunzi, fiind surprinsă de cât de repede s-a întâmplat totul. O privea în ochi mai atent decât a făcut-o până acum. Culoare ochilor ei era mai accentuată acum, pupilele ei fiind dilatate mai mult. Nu se auzea nici măcar un sunet. Tot ce făceau era să se uite unul la altul, fără vre-un plan. Posibil să fi fost prima dată când Yongguk se avânta într-o provocare fără un plan.
Dintr-o dată, fata se retrage ușor, scuturând din cap. Auzise scările, și pentru orice eventualitate s-a retras. Și a bănuit bine. În următoarea secundă, Himchan a dat buzna în birou. Amândoi și-au întors privile spre el, ce părea destul de nervos.

ㅡVrei să îmi spui, te rog, ce naiba se întâmplă cu tine, Bang Yongguk? întreabă Himchan imediat ce închide ușa după el.

Mishiko a observat comportamentul fiecăruia. Până și Jongup era schimbat. Nu mai părea așa de dur tot timpul și nu o mai urmărea pe Hae-Soo, ci doar o privea. Adevărul este că privirea lui era complet schimbată când se uita după ea. Se vedea clar că e ceva între ei. Youngjae nu mai avea aceași energie ca înainte. Se străduia să nu pară așa de lipsit de viață în jurul celorlalți. Totuși, femeia și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Zelo abia că vorbea. Cel căruia nu îi tăcea gura o zi întreagă, era acum mai tăcut decât Yongguk. Abia reușea să țintească ceva. În plus, ochii lui erau pe jumătate închiși majoritatea timpului. Himchan era din ce în ce mai nervos. Pe zi ce trecea, parcă mai mânios devenea. De obicei intră silențios în biroul lui Yongguk, dar acum aproape a scos ușa din balamale. Yongguk...după cum ați aflat, este tăcut, închis singur între patru pereți ce inspirau durere. Iar Daehyun... Daehyun de acum este opusul lui Daehyun obișnuit. Era nervos tot timpul și o respinge pe Mishiko. Până și vocea îi era schimbată. De obicei, vocea lui avea un ton înalt. Acum, vocea lui e asemănătoare cu a lui Yongguk.

Cât timp ea se gândea la toate întâmplările din acea săptămână, Himchan a spus ce avea de spus și a și plecat. A fost trezită la realitate de către bușitura cauzată de Himchan în momentul în care a închis ușa. A tresărit, intorcandu-se după el, dar deja dispăruse. Nu avea nici o vagă idee ce au vorbit cei doi, dar un lucru era sigur: s-au certat. Putea garanta asta după privirea lui Yongguk.

ㅡCred că.. trebuie să plec...

Murmură bruneta și se îndreaptă spre ușă. Nu crea că Yongguk a auzit-o, așa că nu s-a mai uitat după el. Se înșelase. O auzise, și a hotărât că e timpul pentru ca, măcar o dată, să își urmeze inima, nu regulile. A sărit iute din locul lui, ajungând în doi pași lângă ea. Bruneta abia ce pusese mâna pe mânerul rotund al ușii, când a simțit cum este prinsă de umăr și lipită de perete. Următorul lucru pe care și-l amintea era cum că buzele lui Yongguk se simțeau minunat.

__________

ÎMI PARE RĂU, PENTRU CEI CE ÎI PREFERĂ ÎMPREUNĂ PE YONGGUK ȘI MISHIKO, SĂ ANUNȚ CĂ NU, EI NU SUNT CANON. ȘI NU, MISHIKO NU ERA CU DAEHYUN. ȘI NU, NU JONGLA CU EI. ȘI NU, NU SE SĂRUTASE ÎNCĂ CU DAEHYUN.

În orice caz, acest capitol este unul dintre acele capitole pe care le aveam în minte înainte să mă decid că Daehyun va fi alesul lui Mishiko. Yongguk și Mishiko nu sunt canon, și nu vor fi. Da, vor mai exista capitole cu ei doi. Poate chiar ei doi formând un cuplu real. Dar nimic din acelea nu va fi canon.

Și în caz că nu ați observat, mă axez foarte mult pe romanțele dintre protagoniști. poate vă întrebați de ce. pentru că, de-a lungul poveștii nu a existat atât de mult romantism, așa că o să compensez cu sketch urile. O să vedeți ship uri ce nu au avut nici o treabă împreună. da, le voi doar de distracție. Nu o să primiți smut de la mine, pentru că?? nu am motiv.

Aruncați un ochi și peste celelalte două cărți pe care le scriu ;) :

-The changing dance cu Chen din exo. Pentru iubitorii de fluff ♡

-Long Lost Love cu Young K din Day6. Pentru iubitorii de angst şi dramă. ♡

vă mulțumesc pentru absolut tot.