"SkyDive"

'no way out, she thought'

Nu mai erau șanse de scăpare. A fost prinsă. A fost trasă înapoi în lumea din care abia evadase. A crezut că totul era un coșmar pe care l-a mai avut de câteva ori. Când, în realitate, totul era adevărat. Era un adevăr crunt pe care nu îl putea accepta. Voia să fugă, dar ce putere are o femeie în fața celor treisprezece paznici de care iubitul ei îi spunea? Stătea pe jos, pe cimentul rece, simțind aceleași lucruri pe care le-a simțit data trecută. A crezut că totul va fi bine. Că totul își va reveni. Dar nu a băgat de seamă un lucru: tatăl ei îi era încă pe urme. Se întreba ce face de ajunge mereu în astfel de situații. Poate că era într-o cădere liberă. Se spune că totul se întâmplă cu un scop. Care era scopul întâmplărilor idioate din viața ei?

ㅡChiar credeai că o să scapi de mine așa ușor, nenorocito? tatăl ei intră în camera unde ea a fost aruncată, râzând.

Era un râs diabolic. Acel râs o îngrozea pe brunetă. Pe lângă asta, faptul că o numea "nenorocită" când el este tatăl ei îl facea să pară un ipocrit mai mare decât este. Era mai mult decât sigură că nu are cale de scăpare și că avea să moară. Era gata să îndure bătaia pe care el i-a garantat-o cât o aducea în locul unde este acum.

ㅡAi reușit să scapi din mâinile mele, huh? Ai ajuns sluga unor bărbați periculoși. De câte ori te-au obligat să îi satisfaci? Ai scăpat din mâinile lui Moon, din ale mele nu mai scapi. Faci familia de rușine!

Țipă din nou, aruncând cu o sticlă de cel mai apropiat perete. Mishiko putea să jure că Jongup avea legătură cu tatăl ei. Nu, nu îl putea numi tată. Un tată are grijă de copilul lui, îl iubește și nu își bate joc de el. Pe când, el lucra mână în mână cu cel cu care ea statea în casă. Era sigură că Jongup plănuia ceva și că îi voia răul, dar nu se aștepta să lucreze cu tatăl ei. Până acum era mort dacă ceilalți aflau dinainte.

ㅡSerios? Chiar crezi că am ajuns damă de companie, nu? Nu ai idee câte lucruri frumoase s-au întâmplat cât nu am fost acasă. Am fost așa fericită că am reușit să scap de tine și de mama. Chiar dacă aveam să mor, eram împăcată cu gândul că nu m-ai omorât tu!

Extenuată, flamandă și însetată.. lupta. Risca foarte mult, dar după cum Zelo i-a spus acum ceva vreme"De ce intri în joc dacă nu riști tot?"Era greu. Voia doar ca totul să se termine, indiferent de ce final avea să fie.

Nu a durat mult până când a simțit o lovitură puternică, și totul în jurul ei a devenit negru. Îl auzea pe tatăl ei țipând și râzând. Avea același râs.

.

.

.

"ㅡCe o să se întâmple cu mine când tata o să mă găsească?

Bruneta îl întrebă pe Yongguk, privind în gol cerul albastru. Era una din rarele dăți în care petrecea timp cu Yongguk. A trecut ceva timp de când sentimentele ei au încetat să o facă așa confuză. Îi era mult mai ușor acum să vorbească cu liderul echipei, fără să se gândească la faptul că îl iubește. A realizat că este un frate pentru ea. Un părinte la care se poate duce plângând, căci o va asculta fără să o respingă.

ㅡNu m-ai mai întrebat asta o dată? îi răspunde chicotind, lăsându-și spatele să cadă pe iarbă.

ㅡNu mi-ai răspuns atunci.

Bărbatul a rămas mut pentru câteva momente, apoi închizându-și ochii cât timp chipul lui era mângâiat de razele călduțe de soare.