"SkyDive"

-What's the reason?-

Yongguk o ignora pe Mishiko încă de când au venit acum ceva ore. Ea a observat şi a decis să îl urmărească pentru a afla de ce. Nu poate să o ignore la nesfârșit până la urmă.

Daehyun a plecat în camera lui, fiind jumătate adormit, iar ceilalți nu erau prin preajmă. Yongguk era în bucătărie citind ceva, din când în când verificându-şi telefonul. Mishiko a luat adânc o gură de aer, intrând în bucătărie. S-a dus spre frigider, deschizând uşa, privindu-l cu coada ochiului. Imediat ce Yongguk a văzut-o s-a ridicat şi a dat să plece, însă a fost oprit de sunetul scos de uşa frigiderului ce a fost agresiv închisă. Fata s-a întors spre el oftând apăsat, privindu-l uşor rece.

ㅡS-a întâmplat ceva, Mishiko? întreabă Yongguk întorcându-se spre ea încet, privind-o confuz.

ㅡTu să îmi spui, îi răspunde scurt. De ce mă eviți? continuă observând că nu şi-a dat seama de ce voia să spună.

S-a blocat total. Mintea lui era mai confuză ca de obicei, de data asta fără să aibe nici măcar o vagă idee ce să spună. "Păi ştii, vreau să mă îndepărtez de tine pentru că sunt şeful uneia din cele mai periculoase mafie din Corea şi, chiar dacă te iubesc enorm, trebuie să mă îndepărtez de tine şi să te las pe mâna lui Daehyun chiar dacă şi el face parte din echipa asta." Nu putea să spună asta, dar şi-ar fi dorit. Se uită în jurul lui încă gândindu-se la ce să spună, fără să o privească în ochi.

ㅡRăspunde-mi, Yongguk, îi spune usor, privirea ei devenind din ce în ce mai tristă.

Ura să vadă pe cineva aşa, mai ales pe el. Simțea cum lacrimile îi afundau ochii însă nu le lasă să cadă. Îl privea înghițind în sec, strângând din pumn, oftând în surdină. Sentimentele erau ca două valuri pentru ei, nici unul nu ştia unde vor ajunge cu ele. Se spune că trebuie să îți urmezi sentimentele, însă, în situația asta acea vorbă era prostească. Nici unul nu putea să îşi urmeze sentimentele, nu ştiau exact ce simțeau. Iubire, frică, fericire, tristețe, teamă. Toate erau amestecate.

ㅡAscultă...,începe Yongguk cu o ușoară frică în glas. Nu te ignor,oftă lung. Doar.. nu vreau să te apropii prea mult de tine. Nu e bine să mă apropii de tine, ar fi greşit. De asta vreau ca Daehyun să-

ㅡNu-l aduce pe Daehyun în discuție, îl întrerupe pufnind.

Yongguk şi-a ridicat dintr-o dată privirea spre ea privind-o surprins de reacția ei. Se întreba dacă s-a întâmplat ceva între ei doi, dar adevărul era că ei doi erau mai bine ca niciodată.

ㅡNu îl băga pe Daehyun în vorbă când nu trebuie. Nu văd de ce e greşit să te apropii de mine, Yongguk. Nu sunt minoră, nu sunt cea mai mare nenorocită, nu m-am opus niciodată ție...Care e motivul? întrebă cu o voce uşor tremurată.

__________

După multe lacrimi şi certuri în mult prea puțin timp contra lui Yongguk, Mishiko a renunțat pur şi simplu. A plecat în camera ei nervoasă şi dezamăgită, punându-se pe jos cu capul în mâini. Tot ce voia era să afle de ce o evita atât, dar nu a reușit. "Nu pot să te las să te apropii de mine, oricât de mult aş vrea". Cuvintele lui Yongguk îi răsunau în minte,făcând-o să ofteze din nou şi din nou, dându-i din nou lacrimile. Nu înțelegea de ce îi păsa atât, însă nu îi părea rău.

Cât timp ea era cu capul în altă parte,gândindu-se doar la ce se întâmplase nu cu mult în urmă, a auzit cum cineva bate la uşă. Fără să se străduiască prea rău, a spus un simplu "intră" fără pic de viață în glas. Uşa s-a deschis, pe ea intrând Daehyun. Imediat ce a zărit-o stând ghemuita pe jos lângă pat, a închis uşa şi a mers spre ea.

ㅡYah.. ce s-a întâmplat? întreabă uşor punându-şi mâinile pe spatele ei.

Auzindu-i vocea, şi-a ridicat privirea, uitându-se cu ochii ei înfundați în lacrimi la el. A suspinat de câteva ori mai apoi punându-şi capul înapoi pe genunchi. Daehyun auzise toată discuția din moment ce asta l-a trezit, şi ştia de ce ea era aşa, însă nu voia să se dea de gol. S-a uitat la aceasta din cap până în picioare, mai apoi oftând lung. Şi-a dus brațele pe spatele ei, trăgând-o mai aproape de el, îmbrățişând-o strâns. Şi-a sprijinit capul de el ei cât timp o mângâia uşor pe spate. S-a pus lângă ea, trăgând patura de pe pat pe ei doi, Daehyun având ocazia să îşi ducă o mână după umerii lui cât timp ea încă îşi plângea amarul pe pieptul lui.

ㅡNu vreau să ma ignore dacă nu i-am făcut nimic rău, Daehyun. Pur şi simplu nu vrea să înțeleagă asta, ii spune suspinând. Crezi că am făcut ceva greşit?

ㅡNu ai făcut nimic, Mishiko. Yongguk e un om complicat, doar el ştie ce se află în capul lui. Îi e puțin cam greu să îşi exprime sentimetele, asta-i tot, explică acesta, luându-i capul în mâini.

Îi şterge lacrimile cu degetele mari, privind-o de aproape. A oftat dându-i părul după ureche, rămânând cu mâna pe obrazul ei. Şi-a apropiat fața de a ei, lipindu-şi fruntea de a sa, privind-o în ochi atent.

ㅡNu vreau să te mai văd aşa, Mishiko. Nu meriți asta, şopşteşte oftând uşor.

Fără să o lase să răspundă, şi-a presat buzele peste ale ei uşor, trăgând-o pe Mishiko mai aproape de el.