"SkyDive"

-Do you trust me?-

Au trecut două săptămâni de la incident. Încetul cu încetul, cu puțin ajutor de la toți ceilalți, Youngjae a putut să îşi revină măcar puțin din şoc. Încă nu îi venea să creadă că sora lui s-a stins din viață şi că a fost aruncată într-un sac pe o stradă părăsită. Era greu pentru el, şi toți il înțelegeau. Avea momente in care ceda pur şi simpluㅡpleca in cameră şi se închidea acolo pentru zile întregi. A reușit cumva să înteleagă că ăsta e cursul vieții şi că nu poate schimba asta.

De câteva nopți, Mishiko nu poate dormi. In fiecare noapte simte că se sufocă şi de panichează. Mâinile ei ii tremură mai ceva ca de obicei, fiind reci tot timpul. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce i se întâmpla asta, dar spera să se termine in curând.

Ca in fiecare dimineață, Yongguk era deja pe canapea, bând cafeaua cât timp citea ceva. Restul abia se trezise, mai puțin Himchan ce deja plecase pe teren.
A auzit cum cineva cobora scările, aşa că şi-a ridicat privirea, dând de Mishiko ce bineînțeles nu reușise să doarmă. Yongguk nu ştia ce avea mai exact, nu a întrebat-o. De ceva timp era din ce in ce mai recalcitrantă şi nervoasă, nu vorbea cu nimeni. Nu a vrut să pară insistent, deci nu a întrebat.

ㅡBună dimineața, spune pe un ton cald, privind-o la fel de cald.

Ea a mârâit scurt, aruncându-i o privire ucigătoare. Yongguk a privit-o ciudat, in acelaşi timp îngrozit.
Părul tinerei era ciufulit, mai ceva ca de obicei. Avea un păr lung, des şi negru de cabanos natural. De obicei, avea o formă uşor ondulată, aproape de o formă creață. Acum nu se ştia exact ce eraㅡo încurcătură între toate stilurile posibile de păr.

Cât timp Mishiko a mârâit iritată către Yongguk, Zelo cobora scările, la fel de confuz precum Yongguk. I-a făcut semn intreband ce are, iar acesta i-a răspuns simplu printr-o scuturare a capului că nu are habar.
Fata a mers in bucătărie, punându-şi cafea într-o cana înaltă, gri. Dacă nu exista cafeaua, probabil ea era moartă de mult. Mai ales in dimineți ca astea.
Şi-a luat cana şi a intrat înapoi in living, așezându-se direct pe canapea, in colțul ei. A oftat lung şi a luat o gură sănătoasă din cafeaua sa.

ㅡAi pățit ceva, prințesa adormită? întreabă Zelo, râzând de expresia feței sale inabordabile.

Si-a întors privirea spre el, privindu-l rece. I-ar fi spus vreo două însă era prea obosită că să poată să o facă. Nu l-a băgat in seamă ci doar a zâmbit sictirită.

ㅡUnde e Daehyun? mormăie lăsându-şi privirea spre lichidul negru din cana ei.

Imediat ce i-a auzit numele, Yongguk şi-a dat ochii peste cap. Nu putea să il urască, şi nu era nici concurență între ei, însă se oftica pentru că nu a putut să o aibe pe Mishiko de la început. Zelo i-a observat gestul şi abia s-a abținut din râs.

ㅡE sus. Probabil deja s-a trezit, ii răspunde cu greu Yongguk.

Ea a afirmat scurt din cap apoi s-a ridicat şi a urcat înapoi scările. Yongguk a oftat lung, in timp ce Zelo in sfârșit a putut să râdă liniștit. A primit totuşi o privire ce indica faptul că era mort dacă nu se oprea. S-a oprit, asta pentru a-şi salva viața de la o moarte cruntă. 
Mishiko a urcat scările, ajungând in fața uşii camerei lui Daehyun. A ciocănit o dată, iar imediat ce a auzit un mic sunet, a intrat fără să ii mai pese de altceva. A deschis uşa şi a dat de Daehyun îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți. Nu a avut nici o reacție, ba din contră, Daehyun a avut. Abia ce ieşise din baie şi s-a speriat de ea, tresărind.

ㅡYah! Ce-i cu tine la ora asta? întreabă luând rapid un tricou pe el.

ㅡNu am dormit toată noaptea, Daehyun, se plânge trecându-şi palmele peste față, așezându-se pe marginea patului.

Se vedea că era complet adormită. De obicei dormea chiar mai mult decât trebuia, însă acum nu dormise deloc. Şi toți au observat asta. Daehyun s-a așezat lângă ea, privind-o uşor îngrijorat. Ştia că nu e genul care să se vaite că nu a putut dormi. Iar acum că o face.. probabil că ceva nu o lăsa să doarmă.

ㅡDe ce? Ai pățit ceva, Mishiko? întreabă îngrijorat, privind-o din cap până in picioare.

Ea a dat afirmativ din cap, oftând lung. Si-a dat părul pe spate cu o mână, întorcându-se spre el.

ㅡSimt mereu că mă sufoc şi mă panichez. Nu pot să închid un ochi, ii răspunde jucându-se nervoasă cu mâinile ei ce tremurau mai ceva ca ale unei bătrâne.

Daehyun şi-a întors capul într-o parte apoi a oftat la rândul lui. Ea era cea ce ii inveselea pe toți şi căuta pace majoritatea timpului. Culmea, acum ea era in opoziție cu Mishiko de zi cu zi. Probabil că încă nu trecuse peste acel şoc de a vedea o persoană moartă într-un sac, şi chestia asta o panica.
I-a făcut semn spre cele două perne de pe patul lui, bătând uşor cu mâna in ele. S-a ridicat ca ea să se poată așeza, mai apoi ca ea să se pună cu capul pe una din perne. S-a pus lângă ea, trăgând pătura peste ei. Chiar dacă Daehyun a dormit toată noaptea, se așezase in pat lângă ea. De ce? Voia să o asigure că orice se întâmplă, e in siguranță şi că poate dormi in siguranță.

ㅡAcum, închide ochii şi nu te mai gândi la absolut nimic, bine? Odihnește-te, ii spune încet, mai mult soptit.

Si-a deschis brațele, trăgând-o pe Mishiko lângă el. Pe chipul ei a apărut un mic zâmbet obosit. S-a ghemuit la pieptul lui, inspirandu-i parfumul lui Daehyun. Acum chiar simțea că poate dormi in siguranță.

___________________

Ziua a trecut rapid, luna deja îşi făcuse loc pe cer. Fiindcă toți au plecat deja la somn, Jongup a găsit momentul perfect pentru a putea vorbi cu Hae-Soo. A chemat-o in camera lui, informând-o că are ceva să ii spună.
Zis şi făcut. Hae-Soo a intrat in camera lui, fiind curioasă in legătură cu ce voia el să ii spună.
Jongup i-a făcut semn să se așeze lângă el, privind-o atent. Uşor sfioasă, s-a așezat lângă el.

ㅡHae-Soo... ai încredere in mine... aşa-i? întreabă dintr-o dată.

Ea chiar avea încredere in el. Dar era omul greşit in care să te increzi. După cum am mai spus de câteva ori, e tipul de persoană înșelătoare. Ei bine, nu şi cu Hae-Soo. Oricât de diabolic şi înşelător ar putea fi, nu era aşa şi cu ea. Văzând-o puțin mai sensibilă, dar in acelaşi timp curajoasă, a simțit că are ceva special ce l-a atras.
In ultima vreme au petrecut mult timp împreună. Erau de nedespărțit. Nu exista o zi in care să nu vorbească unul cu altul.

ㅡDa... de ce? S-a întâmplat ceva, Jongup? ii răspunde cu ochii măriți, întrebându-se singură dacă el a pățit ceva.

Hae-Soo era o femeie sinceră cu ea însuși. Nu se mințea in legătură cu nimic. După tot timpul petrecut cu Jongup, nu putea spune că nu era atrasă de el. Chiar dacă era un om cu multe defecte, nu îşi putea opri sentimentele. Si-a propus să il ajute de fiecare dată când are nevoie de ajutor şi să se increada in el. Chiar dacă, după cum am spus, nu era cea mai potrivită persoană in care să te increzi.

ㅡAm nevoie de tine. Trebuie să ai încredere totală in mine. E o misiune importantă. O misiune doar pentru noi doi.