Sin

Prolog

        Nimeni nu a auzit de mine. Numele meu nu este scris pe nici o foaie de papirus, nu este scrijelit în nici o piatră, faptele mele nu sunt desenate pe monumente mărețe, iar marii artiști m-au negat în viziunile lor.

        De ce?

        Pentru că sunt niște ipocriți, de aia! Mă consideră cea mai de temută oroare pe care Tărâmul Morților o sălășluiește și chiar nu pot să nu fiu de acord cu ei aici! Sunt dat naibii rău de tot! Probabil că o parte din nebunia mea este transmisă genetic de la tata, marele Hades, unul dintre fii marelui titan Cronos. Ei au fost primii zei care au apărut: Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Demetra și Hestia.

        Cu toți am avut tangențe, plăcute sau nu, însă de la mine a pornit mereu totul. Am fost prezent în toată "mitologia", așa cum o numiți voi astăzi, i-am acoperit - sau nu - o grămadă de plozi lui Zeus pentru că nu știa să își țină scula în pantaloni, dar l-am și dat în gât la nevastă-sa, Hera, care e o femeie de o gelozie cruntă! Se urâțește mai ceva ca Furiile de pe Tărâmul meu și alea chiar că sunt urâte ca dracu'!

        În schimb, am un prieten care nu m-a lăsat niciodată la greu. Este câinele meu credincios, Cerber, câinele cu trei capete. Este extrem de cuminte și ascultător, de fiecare dată când i-am ordonat să mănânce cuiva organele, a făcut-o fără să clipească! Bine, mai se nimerea să roadă câte o coastă bonus, dar și-o merita!

        Era plictisitor pe acel Tărâm zi se zi, să văd toate acele suflete cum sunt judecate și trimise majoritatea în partea distractivă a acestuia, unde domneau jalea și chinul. Acolo lucrau Furiile, neîncetat și neobosite, iar câteodată mă distram când ele găseau metode noi de a chinui sufletele condamnate. Însă tot nu era suficient pentru mine.

        Am început să îmi sfidez tatăl și să ies din subteran. Am dat de gustul licorii lui Dionysos, cu care am pierdut multe nopți în ceață și orgii lipicioase. Legat de asta... Am dat peste carne proaspătă și albă de femeie pe pământ, ușuraticele priveau corpul meu vânjos și înalt pe sub sprâncene și deși mă recunoșteau datorită ochilor mei galbeni, de chihlimbar, parcă pericolul pe care îl emanam le făceau cumva să își dorească ceea ce mintea le interzicea. Și da, recunosc, sunt irezistibil!

        Nu mă plângeam. Atâta timp cât pădurile și apele erau pline de nimfe și tot feluri de creaturi neatinse până acum, iar oamenii continuau să facă fete mult prea ușor de vrăjit, eu eram mulțumit și mereu satisfăcut.

        Dar, ce făceam de obicei când mă plictiseam? Căutăm probleme. Și unde le găseam? Printre zei, bineînțeles! Iar de aici, încep toate aventurile mele pe care voi, muritorii de rând, le-ați numit: "Legendele Olimpului".

        Încă nu știți cine sunt eu?

        Eu sunt întâiul născut al lui Hades, teroarea din lumea Morților, groaza sufletelor adormite, cel mai negru coșmar al muritorilor, primul vampir care a existat în întreaga lume.

        Eu sunt Sin. Primul păcat capital.