Sin

Capitolul XVI - Europa

        Trecuseră trei zile de când m-am despărțit de frumoasa Anastasia. Trei nenorocite de zile în care gândul mi-a stat doar la ea. Știam că mi-a intrat sub piele, însă doar acum aflam și cât de adânc. Mă întorsesem în Hades, mai pornit ca niciodată. Nu mai aveam nimic de pierdut, așa că am trimis fără nici o remușcare Furiile în lume pentru a cauza probleme noi. Mă plictiseam, iar dezamăgirea și durerea ardeau mocnit în mine. Trebuia să le alimentez cumva, adică făcând ce știam eu mai bine. Distrugând.

        Astăzi am ieșit în întâmpinarea sufletelor nou venite. Charon trecuse râul Styx cu luntra lui fiecare suflet în parte, iar acum ele mergeau în șir spre tron, pentru a fi judecate.

       - Bine ați venit în Hades! Am spus tare, cu un zâmbet răutăcios pe chip și ridicând mâinile în semn de primire. Dacă viața vi s-a părut grea, aici o să vă doriți să nu vă fi născut!

        Sufletele, în forma lor umană translucidă, mă priveau cu teamă.

       - Cerber! am strigat și câinele meu credincios veni lent lângă mine, arătându-și colții. El vă va tortura pe fiecare, zi după zi, iar îndurărire voastre vor fi muzică pentru urechile mele! Nu vă grăbiți! Doar aveți o eternitate înainte, nu-i așa? Am râs cu poftă, văzându-i cum se agită ca niște găini la care urmează să le tai capetele.

        M-am așezat pe tron, Cerber urmându-mă, făcând un gest din mână pentru ca primul suflet să înainteze. Era un bărbat bine îmbrăcat, cu o coroană de aur pe cap și un lanț format din monede de aur.

       - Rege? l-am întrebat sarcastic, ridicând o sprânceană.

       - Da, măria ta, afirmă el. Și am cu ce să îmi plătesc intrarea, spuse arătând spre bijuterii.

       - Da, ai. Dar, problema este că mie nu îmi place moaca ta. Fără supărare, nu e ceva personal, dar nu te pot lăsa să intri în Grădinile Elizee cu fața asta!

        Bărbatul mă privi cu ochi mari, iar doi străjeri l-au apucat de sub braț, luându-l pe sus din fața mea.

       - Apă fiartă de trei ori pe zi, zilnic, douăzeci de lovituri de bici..., mă gândeam care să îi fie pedeapsa. Și careva să îi taie limba aia ascuțită! M-am plâns din cauza urletelor lui. Următorul!

        O fecioară se apropie timid, cu ochii în pământ. Am măsurat-o din cap până în picioare, de două ori. Era frumușică, dar nu ca și...

       - Datorită faptului că aș putea să privesc ore in șir cum sânii tăi mari sar în sus și în jos în timp ce tu zburzi în Grădini, te las să treci mai departe.

        Fata mă privi șocată, iar asta mă făcu să îi rânjesc diabolic și să îi trag cu ochiul. Automat, picioarele ei se mișcară spre poarta care ducea spre singurul loc mirific al ținutului Hades.

        O bătrânică cocoșată se înfățișă tristă, privindu-mă cu lacrimi în ochi:

       - Eu nu am nimic să îți ofer, fiul nopții.

        Am privit-o lung, simțind o nedreptate imensă.

       - Sunt convins că mi-ar prinde bine puțin din înțelepciunea ta, am spus serios. Grădinile te așteaptă, maică.

        Lacrimi fierbinți de ușurare și fericire au început să îi curgă pe obraji. Se înclină în fața mea de două ori, înainte să pornească spre aceleași porți, ca și fecioara cu suflet mare de mai devreme.

        Deși toți ceilalți mă priveau ciudat, eu știam că acela era un rege căruia îi plăcuse să distrugă sate, să omoare copii și femei, să siluiască fecioare ca cea cu sâni mari care, în altă ordine de idei, murise în încercarea de a-și salva fratele mai mic de la înec și care era de aproximativ aceeași vârstă ca și nepoții bătrânei, aceasta lăsându-se mereu fără bani pentru a le face lor mici cadouri, după sărăcia ei.