Nici nu ştiu de ce fac asta. Poate pentru că sunt un suflet obosit ce are nevoie să-şi spună povestea. Şi nu, nu pentru că mă plâng, ci pentru că trebuie sa îmi descarc mintea de povara asta psihică.
Deci..bun venit în lumea mea. Lumea unde fericirea e rară, dar nu imposibilă. De când mă ştiu, am avut parte doar de fericire oferită în fragmente mici ce se spulberă într-o clipă.
Acum sunt în căutarea fericirii adevarate. Una eternă.
De când tot caut, parcă speranţele mele se năruie şi sunt luate de adieri de vânt şi duse spre nevăzut. Încep sa cred daca fericirea chiar există.
O singură dată în toată viaţa, am crezut ca am găsit fericirea. A fost cea mai de durata tranşă de bucurie din toate câte am primit. Ceea ce m-a încântat a fost însă, ca fericirea mea a venit la pachet cu doi ochi albaştri uimitori. Ochii care m-au adus în iad şi eu am numit-o iubire. O sa vă povestesc despre tot ceea ce mi-a schimbat viaţa. Despre iubirea şi ura mea. Despre nebunie şi dependenţă.
Şi aici apare el.
Obsesia mea cu ochi ca oceanul
CITEȘTI
Dangerous
RomanceEa era în stare să ardă în iad pentru el. El nu a dat nici măcar jumătate din ce a dat ea.
