Îmi aduc aminte cum a fost prima dată când a renunţat la mine pentru altcineva. Nu există cuvinte care să exprime starea aceea.
Aţi simţit vreodată cum te topeşti? Ai simţit vreodata cum tot ce ştiai se destramă?
Cât de subţire e linia dintre ură şi iubire? Ce faci când simţi câte puţin din amândouă?
Ei bine, să nu aveţi încredere în promisiuni. Ce sunt promisiunile? Vrăjeli. Cuvinte aruncate îm vânt doar pentru a obţine diverse chestii.
În momentul în care a renunţat prima dată, mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă durerea. Mi-am dat seama ce înseamnă sa fii în iad şi sa guşti din flăcările lui.
Atunci, într-o seară în care somnul nu voia să mă răpească şi gândurile nu-mi dădeau pace, mi-am dat seama că am pierdut războiul.
Credeam că suntem în aceeaşi echipă, dar de fapt luptam pe ţărmuri diferite. Luptam unul cu altul. Luptam cu inimile noastre. Luptam cu sentimentele.
Şi în momentul în care l-am pierdut pe el, m-am pierdut pe mine. Am pierdut tot ce ştiam, tot ce iubeam, tot ce ma mai ţinea spre o rază de lumină.
Bineînțeles că noua ,,ea,, nu a fost aşa bună pe cât credea el. Bineînțeles că l-a lăsat baltă după câteva zile. Şi ştiţi unde a fost refugiul lui? La mine.
Nu am ezitat o clipă să îi spun ca îl iert. Deşi m-a facut sa fiu jos, l-am iertat.
Atunci l-am ,,recâştigat,, pe el, dar pe mine tot nu m-am regăsit. M-am pierdut şi pierdută am rămas.
CITEȘTI
Dangerous
RomanceEa era în stare să ardă în iad pentru el. El nu a dat nici măcar jumătate din ce a dat ea.
