Dangerous

X. REGRETE

Şi după ce am rămas singură, singură am tot continuat. Zile şi nopţi plânse, cearcăne imense, suflet frânt şi inimă întunecată.

O perioada lungă am încercat să mă regăsesc pe mine. Nu am reuşit.
Am plâns, am urlat, am ajuns în pragul disperarii când începeam să o iau razna.

Omul meu frumos dispăruse. Ochii albaştrii care îmi erau fericire odata, mi-au devenit oroare.

Am căzut şi nu m-am mai ridicat.
Am vrut să-l aduc pe el spre lumină şi m-am afundat pe mine în întuneric.
Copilul vulnerabil de altă dată s-a evaporat. Ochii îmi sunt acum întunecaţi şi plini de ură. Inima nu mai e în stare să simtă nimic. Îi e frică. După ce s-a deschis pentru prima data în faţa unui om care a dezamagit-o, evita orice contact cu vreun sentiment. Nu mai ştiu nimic inafara de ură şi dezamăgire.

Mi-am dat inima pe tavă unui om care nu merita un deget de al meu. Mi-am plănuit un viitor si mi-am facut vise. Vise care au ajuns doar praf. Un sfat..nu va faceţi vise cu nimeni. Fiţi independenţi. Dependenţa ucide. Fie că e dependenţă de alcool, droguri, iubire sau oameni.
A fost totul meu. Totul meu care a plecat şi m-a lăsat fără nimic.
Am crezut ca am găsit fericirea. Fericire eternă. Uite-ma însă, scriind aici, fără să-l mai am. Unde mi-e fericirea acum, huh? Unde mi-e iubirea? Unde imi e alinarea?

M-am bazat in fiecare zi tot mai mult pe el. Am început sa depind de el şi asta m-a adus cu adevărat în pragul disperării. As fi dat totul pentru el. As fi mers până la pânzele albe. Dacă trebuia să ard pentru el, as fi facut-o cu zâmbetul pe buze şi cu mândrie în suflet. El însă, nu ar fi facut nimic niciodata din cele de mai sus. El nu a simţit niciodată ce am simţit eu pentru el.

M-a târât până in iad si eu am numit-o iubire. M-a distrus şi eu credeam că-i fericire. M-a făcut să trec prin o mie de stări. M-a făcut să îl iert. Asa disperată eram dupa el încât nu-l puteam refuza niciodată. Indiferent de cât de gravă era greşeala.
Am îndurat un an de suferinţă pentru o firmitură de iubire. Nu am primit-o pe deplin nici pe aia.

Mâinile sunt pline de păcate. Inima are doar sentimente negre.
Tremur şi încerc să-mi dau seama. Să-mi dau seama cu ce am greşit. O dar de fapt, asa imi trebuie daca m-am îndrăgostit de diavol. Am devenit unul mai mare decat el.
Am devenit imună. Imună la tot ceea ce se întâmplă.

Acum nici nu mai e asa rau. Deja m-am obişnuit cu ideea că el mi-e interzis.
Noua lui iubire deja l-a lăsat. De ce? Pentru că nu e în stare să-l iubească. Deja a renunţat la el. Pentru că el e cel mai greu de iubit. Dar cu cât vrei mai mult să-l iubeşti, cu atât te distrugi mai mult.

Eu am decis că e timpul să nu mai lupt într-un război deja pierdut. Îl văd zi de zi pe holurile şcolii, dar nu mai simt nimic. E un om ca toţi ceilalţi. Totuşi, îmi aduc aminte tot. Toate amintirile, toate promisiunile. Tot ce ţine de el.

Nu mai ştiu nimic de el. De viaţa lui.
Îmi era frica că o sa se ajunga la asta. Îmi era frică ca o să ajungem doi străini. Dar ştii cum se spune, de ceea ce iti e mai frică, aia păţeşti.
Aşa şi în cazul meu. Suntem la fel ca la început. Acum frigul din ziua aceea de octombrie e instalat in corpurile noastre şi nu are de gând să plece.
Ne-am pierdut. M-am pierdut. L-am pierdut.

Încă îl găsesc la locul lui in inima mea. Nu o sa iasa niciodata de acolo pentru ca nimeni nu o sa ii ia locul. Băiatul meu cu ochi albastrii. Prima şi eterna mea iubire. Inima mea. Dorul meu. Adierea mea de vânt dintr-o zi toropitoare de august.
Şi îmi e dor..poate prea mult. Dar destinului nu te poţi împotrivi. Şi dorul se poate masca.
Şi nu regret. Indiferent de suferinţă nu regret. Am învăţat cea mai importantă lecţie. Niciodată, dar niciodată să nu te pui pe tine mai prejos de alţii. Nu încerca să ajuţi distrugându-te pe tine. Pentru ca toţi pleacă la un moment dat. Oricât de rezistente par zidurile castelului vostru.

Castelul nostru a fost genial. A fost rezistent, dar nu îndeajuns. Când s-a dărâmat, m-a prins şi pe mine printre ruine. Fără cale de întoarcere. Fără sa poţi să uiţi ceva.

Ceea ce nu ştie el, e că inima mea bate doar pentru bucăţica aceea în care stă el. Pentru că indiferent de toate, indiferent ca m-a distrus, indiferent ca m-a facut să trec prin iad si sa devin ca el, indiferent de promisiuni incălcate şi lacrimi, eu....eu o să-l iubesc cu toata fiinţa mea. Mai mult decât mă iubesc pe mine.