Dangerous

IV. 21.10

Era din ce în ce mai apropiat. Nu îmi era frică de el, îmi era frică de sentimentele lui. Nici nu ştiam ce simte. Uneori era atât de drăguţ cu mine, apoi orgoliul lui enervant punea stăpânire pe mintea lui şi se schimba complet.
Temperamentul lui de bădăran nu rămânea ascuns mai mult de 10 minute. Oh îl uram. Îl uram cu toata inima.
Dar ştiţi când doare mai tare? Atunci când ura se evaporă şi particule mici de iubire se alătură în loc.

21.10....ziua în care am păşit cu bunăvoinţă în iad.
Toata ziua s-a comportat impecabil. Mă întrebam ce se petrece. Mă aşteptam ca în orice moment să se enerveze sau să facă ceva nebunesc. Dar nu a fost aşa. Parcă mintea lui îi dadea palme pe interior ca să îl ajute.

Seara, am jucat un joc nebunesc. Trebuia să descriem persoana pe care o iubim. El a început. Aveam impresia ca mă descrie pe mine, aşa că am început şi eu sa îl descriu pe el. Nu eram sigura că ce simt e chiar iubire, dar era ceva apropiat.
Lumea mea a luat-o razna şi mintea mea s-a bătut singură atunci când am auzit cuvintele care m-au schimbat total.
Silabele au ieșit timide printre buzele lui şi am putut sa aud printre adierea vântului cum mi-a spus că mă iubeşte.
'te iubesc..'
Imi răsunau în minte! Urechile mele nu au mai auzit nici un sunet după asta, iar inima mea nu a mai simţit nimic. Eram blocată, eram pierdută, eram uimită. Mă iubeşte? El chiar mă iubeşte!

Nu eram împreună dar ne comportam ca şi cum am fi.
A doua zi, le-am povestit prietenelor mele. Prima lor reacţie a fost ,,mare greşeală, o sa suferi, e un profitor, o sa te înlocuiască,,
Dar eu nu voiam sa aud nimic. Eram prea orbită şi prea încântată. Faptul ca toţi îl criticau mă atrăgea şi mai mult. Voiam să il am, să îl ating, să îi descopăr fiecare părticică, oricât de ascunsă ar fi ea.

21 octombrie....blestem ziua aia şi sentimentele mele odata cu ea.