Dangerous

V.AMINTIRI

Totul a luat o altfel de întorsătură când a apărut el. Zâmbetul lui era căldura inimii mele. Ochii lui erau toată fericirea de care aveam nevoie. Imbrăţişarea lui îmi era calmant şi tachinările lui erau gramul de amuzament care completa iubirea.
În fiecare zi, îl iubeam tot mai mult. Cu fiecare secundă în care era în preajma mea, mintea o lua razna şi inima mai avea puţin şi zbura din piept.
Nu eram normali, nu am fost niciodata normali în relaţia noastră.
Cu timpul ne-am deschis tot mai mult unul în faţa celuilalt. Am râs şi am plâns împreună. Serile le petreceam în faţa unui mic ecran, vorbind despre vise până ce lumina plăpândă a soarelui ne anunţa că e o nouă zi.
Am avut certuri, certuri minuscule. Gelozii, neîncrederi. Am trecut peste toate. Mereu împreună. Am avut mii de probleme şi încurcături, dar le rezolvam pe toate.

Vedeam în ochii lui cum strălucirea aceea creştea pe zi ce trece. Cu mine era diferit. Trecuse aproape un an şi totuşi eram ca în prima zi. Nimic din ceea ce ziceau ceilalţi la început nu s-a adeverit. Era acolo mereu pentru mine. Mă ajuta, mă îmbuna de fiecare dată când eram supărată. Nu suporta să mă vadă nefericită. A luptat pentru mine, era în stare să ii omoare pe toţi numai să mă ştie în siguranţă.
Era violent. Când se enerva nu se putea controla. Ochii lui se întunecau şi mintea lui voia doar să vadă bucăţi sfâşiate în jurul ei. Oricât de nervos era, pe mine nu m-a rănit niciodată.
Îmi aduc aminte cum mă privea atunci când l-am enervat din cauza unei gelozii. Era gata să mă doboare, dar nu a facut-o. Eu eram speriata. S-a uitat atent în ochii mei apoi m-a luat îm braţe. De ce? De ce cu mine era diferit? De ce toata iubirea asta nu a durat doua saptamani asa cum obisnuia sa dureze la el? De ce un an? De ce atâtea vise?