''Psycho Sitter'' [Română]

7.✔

Cassandra's POV

Am inghetat pe loc, fara sa vreau sa misc vreun muschi speriata de orice o fi ceea ce face galagia pe care am auzit-o eu si Ben.

''Ben, trezeste-te,'' am soptit incercand sa nu fac prea mare galagie.

S-a foit in bratele mele deschizandu-si ochii mari albastri si a spus:

''Ce? Inca sunt obo-'' l-am oprit.

''Shht! Fa liniste, e cineva in apropiere...si cred ca e H-Harry.'' a clipit de trei ori si a aratat o privire frenetica.

''T-trebuie sa plecam de aici.'' vocea lui tremura.

''Trebuie sa fim atenti sa nu fim vazuti.'' Am spus ridicandu-ma incet si tragandu-mi spatele de pe trunchiul copacului incercand sa ma ascund dupa stejar.

Ben s-a ridicat in picioare in fata mea incercand si el sa se ascunda. Sunetul respiratiei ingreunate se auzea mai aproape de locul in care stateam, mainile au inceput sa imi tremure apoi au inceput sa imi traspire. Puteam sa aud crengile rupandu-se si sunetul era aproape.

''Sunt speriat, Cassie.'' cand Ben a spus asta, acel ceva s-a oprit.

Respiratia ingreunata si crengile rupandu-se. Era liniste. Eram inghetata stiind ca stie ca suntem aici. Asta a fost, Harry urma sa ne gaseasca si sa ne duca inapoi in casa si probabil sa ne omoare. Ma simteam prost pentru ca Ben era doar prea tanar. Inca n-a experimentat viata, inca e un  copil. Unul inocent in legatura cu asta si sa ii fie jefuita copilaria...

Cel putin eu am trait, dar el deabea a inceput. Viata mea a fost frumoasa pana ieri dar nu e ca a altor persoane, sunt una din norocosi. Daca am ceva bun sunt  parintii care aveau grija de mine si de Ben, o mulime de prieteni – sigur unii din ei nu sunt la fel ca altii dar continui sa ii numesc prieteni. Mi-am luat viata in serios.

''Moartea'' nu a fost un lucru la care sa ma gandesc la saptesprezece ani, nu imi pot imagina sa am opt, inocenta pe pamant. Cel mai trist este ca nu pot sa fac nimic in legatura cu asta, nu pot sa fac ceva bine cum face tata cu monstrii de sub patul meu sau cand un baiat se hotaraste sa imi franga inima in o mie de bucatele si mama era acolo si imi dadea un umar pe care sa plang. Mi-au spus ''totul o sa fie bine'' dar acum ca sunt fata-n-fata cu realitatea , monstrii nu mai sunt sub patul tau ci sunt in fata ta, asteptandu-te sa te zdrobeasca si sa renunti si in acest moment nu am ce sa fac doar sa astept ca viata sa se sfarseasca rugandu-ma ca apoi sa fie mai frumos. Acolo este un cer asteptandu-ma sa intru. Nu am observat ca Ben se uita pe langa copaci pana cand am auzit cuvintele care ma multumesc ''e o caprioara.'' M-am intors spre copac ca sa vad nimic altceva decat  o caprioara cu coada stand inaintea noastra mestecand iarba moarta de sub propria copita. Nu m-am putut opri cand un zambet mi-a a aparut incontrolabil pe fata.

''O caprioara'' am spus bucuroasa.

''E doar o caprioara,'' am respirat eu usurata.

S-a uitat in sus oprindu-se din a rontai iarba moarta, a respirat facand un mic nor de ceata care a iesit din nasul ei. Am fost fericita de ce vad pentru ca nu am mai fost niciodata atat de aproape de o caprioara ca ea. S-a uitat speriata la noi ca si cum intr-o secunda urma sa fuga de la noi. Problema ei era ca noi sunt problema ei ca si cum Harry e a mea si a lui Ben.

''E okay.'' am spus ridicandu-mi mana incercand sa ii arat ca nu am de gand sa o ranesc, a continuat sa se uite speriata la noi dar totusi nu chiar asa.

''Vreau sa o mangai,''  a spus Ben uitandu-se in sus, la mine.

''Nu stiu daca te lasa,'' Am raspuns uitandu-ma in jos la el.

''Iti promit, nu vreau sa te ranesc,'' A spus Ben ridicandu-si mana si apropiindu-se de frumoasa creatura din fata lui.

''Promit,'' vocea lui draguta de baietel a spus mangaietor.

''Nu imi incalc promisiunea, niciodata,'' Doar stateam in spate uitandu-ma cu afectiune la micul blond apropindu-se de animal cu blandete lasandu-si incet mana pe capul ei, mangaind incet caprioara.

I-a zambit caprioarei auimit de faptul ca putea sa atinga acest normal animal infricosat. Am fost la fel de uimita cand am vazut, asta ar fi trebuit sa fie un moment inspaimantator, un moment cu plansete si sfarsitul vietilor noastre dar acum experimentam ceva magic.

Un baiat conectandu-se cu un animal frumos care trebuia sa fuga demult. Nu o sa ma mai iau viata in serios niciodata, am sa traiesc ca si cum nu ar exista un 'maine'. Ca si cum acest moment ar putea fi ultimul si sper ca si Ben face lafel, sunt aproape sigura ca o face. Cu acest moment se va infructa Ben toata viata lui adanc in sufletul lui si stiu ca si eu o voi face.