''Psycho Sitter'' [Română]

22 (partea a doua) ✔

Din punctul de vedere al Cassandrei.

''E ca si cum am fi doua persoane diferite.'' A spus el uitandu-se in continuare la stele.

''Dar nu mai vreau sa vorbesc despre asta.'' S-a uitat spre mine.

''E okay.'' Am spus eu apoi a fost liniste pana am vorbit din nou.

''Vrei sa imi spui despre tine? ... Avand in vedere ca voi sta cu tine.''

''Cred.'' Nu a parut prea sigur pe ceea ce a zis dar n-am vorbit despre asta.

''Ce ai vrea sa stii?'' a spus el fara sa faca contact vizual.

M-am gandit pentru un moment, asta e important. Parea intr-o dispozitie buna, ma gandeam sa il intreb despre sora sa.

''Ce s-a intamplat cu sora ta..? nu ai apucat niciodata sa termini ce ai vrut sa zici-''

''Altceva, nu vreau sa vorbesc despre trecut.'' Destul cu asta, m-am gandit.

''Ceva simplu'' m-am gandit eu.

''Care e culoarea ta preferata?'' am intrebat eu, chicotind incet.

''De ce razi?'' a spus el ridicandu-se.

''e doar...trec dintr-o extrema in alta.'' Am spus eu privindu-l in ochii sai verzi ca o padure.

''Pai, negru...'' a spus el fara sa se uite spre mine dar uitandu-se spre tavan din nou.

Si acum revine ''celalalt'' Harry.

''Asta nu prea e o culoare.'' Am soptit.

''Explica lumea, viata mea, sufletul meu si mintea mea.'' A spus el ca si cum nu ar fi nimic.

''Culoarea mea preferata e albastrul marii.'' Am spus eu schimband repede subiectul.

''Pai asta e, uh...o culoare faina.'' S-a balbait el brusc.

''Harry.'' Am spus eu, vocea mea devenind serioasa.

''da?'' a raspuns el fara sa fie atent la tonul vocii mele.

''C-ce...ai avut o copilarie rea?...'' am intrebat eu speriata de ce reactie ar putea avea.

A fost o liniste mortala dupa asta, singurul lucru pe care il puteam auzi era respiratia lui grea. Stiam ca intr-un fel asta nu e problema mea dar la naiba, urma sa stau cu el, cred ca ar trebui sa invat cateva lucruri despre baiatul asta.

''Da...a fost rea.'' A spus el aproape soptind in timp ce se juca cu tivul bluzei lui.

''Imi pare rau.'' Nu am vrut sa il supar. Am vrut doar sa il cunosc mai bine.

''E okay, nu poti sa schimbi trecutul. E ceea ce e.'' a raspuns el.

S-a facut liniste din nou, sunt curioasa ce i s-a intamplat. Adica vreau sa stiu mai mult de cat stiu deja. Mi-a spus ca si-a omorat tatal pentru ca o ranea pe mama sa si sora sa a murit dintr-un motiv pe care inca nu il stiu si probabil exista o poveste intreaga avand in vedere ca e un subiect greu de atins. S-au intamplat multe lucruri, eu doar vreau sa stiu, sa il ajut...

Chiar daca m-a ranit, in adancul inimii stiu ca are nevoie de ajutor. Mereu am fost prietena care punea multe intrebari si incerc sa imi ajut prietenii prin ai lasa sa se descarce la mine. Nu am spus niciodata un secret de-al lor doar daca ii distrugea, atunci le ziceam parintilor lor pentru a fi ajutati. Nu imi place sa vad oamenii raniti.

Daca Harry ar vorbi cateodata despre trecutul lui si nu l-ar tine inchis atunci poate s-ar schimba.

''Spune-mi ceva despre tine. Eu ti-am zis deja, acum e randul tau.'' Cuvintele sale m-au trezit la realitate.

''Uh...sunt o persoana destul de plictisitoare.'' Am spus eu chicotind agitata. De ce sunt agitata?

''Haide, faimoasa Cassandra Lowe ar trebui sa aiba ceva interesant in viata ei.'' Nici macar nu stiu de unde imi stie numele de familie.

''Pai imi plac pisicile...'' am spus eu jenata.

''Deci iti plac-'' a vrut sa intrebe dar l-am intrerupt.

[TN: ''So do you like pussy?'' cat=pussy. 'pussy' mai poate sa insemne si partea intima a femeilor. ]

''Harry! Fii serios!''

Peste nici doua secunde amandoi radeam copios. Rasul lui era ceva diferit, ochii sai erau aproape inchisi, mana lui lovea volanul in timp ce rasul ascutit ii scapa de pe buze. Arata...diferit. era in sfarsit fericit.

''Deci e adevarat? Iti plac pisicile?'' m-a intrebat el facandu-ma sa ii zambesc.

''Da, pisicile.'' Am spus eu chicotind.

''Ce altceva iti place inafara de 'pisici'?'' a spus el, aproape razand din nou.

''Familia.'' Am spus eu simplu uitandu-ma pe geam.

Puteam sa imi simt lacrimile gata sa cada, imi doresc familia mea inapoi. Voiam doar sa stiu ca Ben e bine. Am nevoie de cineva sa imi spuna 'totul o sa fie bine' dar am impresia ca asta nu se va intampla.

''Imi pare rau.'' A soptit omul de langa mine. Trei cuvinte pe care nu credeam ca o sa le aud din gura lui.

Cum putea sa ii para rau cand el a facut asta, putea sa faca totul sa fie bine prin a imi da drumul, cum? Pentru ca nu era el.