Volumul III- Gemenii Hateway *Frăția*

Capitolul V

Pentru o secundă, tot ce exista in acea încăpere pentru mine erau ochii lui, bătaiile înnebunite ale inimii mele și liniștea. Mi-am dezlipit buzele să spun ceva, dar vorbele refuzau să prindă contur. Până la urmă ce îi puteam spune? Te rog,nu mă da de gol? Dar mie nu îmi păsa de ceilalți... Doar... ideea de la baza acestei decizii tâmpite fusese să pot scăpa făra să dau ochii cu el pentru următoarele ore.
L-am privit cum se indepărtează cu un rânjet lung pe față, iar ochii mei au făcut involuntar tumba în orbite. Era de-a dreptul frustrant sa îmi dau seama cât de mult mă afecta părerea sa. Când vorbi din nou, am simțit cum îmi recapăt treptat suflul.
-Nu mai are voie omul sa strănute?
Își trase un tricou peste cap si îl bătu pe umăr pe Ed, părăsind încăperea cu pasi agale.

Ceilalți băieți se priviră preț de o clipa, apoi urmara mult așteptatele lămuriri:
-Ce ai de gând sa faci, amice? Il lași pur și simplu sa o ia?
Fratele meu se scarpină în cap confuz, evaluându-si parcă opțiunile.
-E liderul nostru...
-Și ea sora ta, spuse Mark și i-am putut simți o urma de încordare în voce.
Ed ridica din umeri, închizându-si ochii.
-De ce ea... Nu îl pot înțelege. Nu exista vreo regula în codul frăției care sa interzică chestia asta?
Connor își mișcă capul în semn de nu.
-Și chiar dacă ar fi fost... știi cum e Kayn când vrea ceva.

Am înghițit în sec, simțindu-mi capul învârtindu-se. Lămuririle nu au făcut nimic altceva decât sa mă bage și mai adânc în ceață.
Când am privit din nou prin grilajul dulapului, toată lumea în afară de fratele meu plecase. L-am privit cum se uita în jur precaut, și apoi se apropie periculos de mult de dulapul în care mă aflam.
-Poți sa ieși acum, amarato.
Contactul cu lumina mă făcu sa îmi mijesc ochii. Privirea lui Ed mi-o fixa pe a mea cu severitate.
-De unde știai ca sunt aici? am întrebat pe un ton indiferent, scuturându-mi praful inexistent de pe geaca.
-Oh, te rog... Era imposibil ca tu sa nu îți bagi tu nasul în cel mai nepotrivit moment posibil. În plus, strănuți ca o fetiță... La ultima verificare, Kayn nu era transexual.
Mi-am dat ochii peste cap, luandu-mi geanta de unde o ascunsesem și m-am pregătiți sa plec. Apoi mi-am amintit brusc ca situația cerea ceva explicații.
-Hey, pampalici... la ce se referea tipul ăla? Pentru ce am fost propusa?
Ed ridica din umeri un pic prea repede, încercând sa schimbe subiectul.
-Tu nu ar trebui sa fi la ore deja?
-Edward...
Veni în fata, așezându-si ambele brațe pe umerii mei. Își aduse privirea la acelasi nivel cu a mea și spuse tărăgănat:
-N.U. P.O.T.
Apoi îmi dădu drumul și se întoarse la ce făcea. Am bătut din picior, repezindu-ma la el. Am început sa dau în el cu pumnii, fără sa îmi pese ca mă purtam ca una dintre acele isterice din filmele cu adolescenți.
-Atâta timp cât mă are ca protagonista și pe mine, am dreptul sa știu! Ed! Lasa odata panarama!
Îmi prinse la un moment dat palmele, dându-le la o parte nervos.
-Vrei sa te potolești!? Nici nu am voie sa iti zic și chiar dacă as avea... ce ai putea tu sa rezolvi dacă ai știi? Voi încerca să îl conving sa își schimbe decizia.
-Și dacă nu o va face?
-O va face...
Suna atât de nesigur...
-Nici tu nu te crezi, Edward. M-am saturat deja de maimuțoii tai și abia a trecut o luna!

Am trântit ușa în spatele meu, oprindu-ma din fuga abia când am găsit sala unde trebuia sa fiu. Am bătut la ușa, păstrându-mi privirea în pământ pe tot parcursul schimbului de cuvinte.
-Va rog sa mă scuzați ca am întârziat. Nu am putut găsi sala.
Profesoara bolborosi niște cuvinte mustratoare, apoi mă trimise la loc.
Am zărit o banca libera în spatele clasei și am țâșnit intr-acolo. Aveam nevoie disperata de puțin timp departe de dezastrul de frate-miu și de gașca lui de idioți. Nici măcar nu mă puteam decide care dintre ei era mai idiot. Mi-am pus capul pe banca, profitând de faptul ca mă așezasem lângă fereastra. Frunzele ruginii cadeau in valuri, bucurandu-se de un ultim dans inainte de a lovi pamantul. Treburile mersesera neobișnuit se bine in ultimele luni, asa ca simteam apropierea iminenta a ultimului meu dans... ce avea totusi sa ma tranteasca la pamant, ce avea sa fie ultima mea reprezentatie inainte sa fiu nevoita sa ma ridic din nou.

Am tresarit, simtind degetele cuiva cum se plimba nestingherite pe coapsa mea. Imi pregatisem deja arsenalul cu replici usturătoare, pana ce i-am intalnit ochii... Kayn ranjea complice, analizandu-ma lenes din cap pana in picioare. I-am apucat aratatorul ca si cum era nu stiu ce fel de insecta respingătoare, dandu-i mana la o parte. M-am incruntat urat, sperand ca prinde mesajul, chiar daca obrajii imi ardeau si pulsul atinsese niste cote alarmante. Impactul sau asupra mea era de necrezut... Am inghitit in sec, incercand sa imi indrept atentia spre peisajul tomnatic de afara. Frunze... vant... copaci tremurand...
-Ah!
Mi-am dus ambele palme la gura, bagandu-mi capul in piept. Kayn ma ciupise de fund..! Intreaga clasa ma tintuia cu privirea, facand situatia inca si mai jenanta. Sunetul pe care il scosesem semanase nici mai mult nici mai putin cu geamatul unui Emu gata de imperechere. Mi-am dat pumni si palme mintal.
-Domnișoara Hateway? De ce sa nu va canalizati energia spre ceva mai productiv?
Imi facu semn cu degetul sa vin, apoi zambind imi inmana o coala de hartie.
-Veti fi cea care va contoriza echipele. Eu impreuna cu colegii de clasa alegem reprezentantii, dumnevoastră scrieți.
Bun... Maya Hateway. Cine vrea sa fie un membru al echipei sale sa ridice mana. O da, Maya, daca esti aici in fata nu ai dreptul sa iti alegi coechipierul.
Zambi, trecandu-si privirea peste toti voluntarii. Erau acolo persoane pe care nu le vazusem niciodata, baieti si fete dornici sa se arunce in chestia asta fara sa aibă macar vreo idee despre ce fel de persoana sunt. Mai ales ca acel geamat de mai devreme nu paruse tocmai Okay.
I-am parcurs cu privirea, oprindu-ma pe Kayn care tinea ambele maini sus si ranjea. I-am aruncat o privire ucigatoare, spunându-mi ca universul ar fi de-a dreptul tampit daca din toata clasa aia, m-ar pune tocmai cu el.
-Hmm... Sa vedem. Kyle, tu vei fi In echipa cu Maya. Scrie!
Am mazgalit numele noastre pe foaie, neputand sa imi iau atentia de la Kayn, care acum parea si mai entuziasmat decat la inceput... ca si cum tocmai reusise ceva. M-am uitat pentru prima oara la coechipierul meu si am fost instantaneu lovita de un sentiment acut de déjà vu...

N.A: nu e prea lung, dar e tarziu asa ca voi incheia aici. Sper ca liberele de 1 mai sa imi permita sa scriu mai mult.

P.S: de acum voi pune la media melodiile care m-au ajutat in procesul " crearii" capitolului.