Tanti Florica, bunica lui Vlad, era vecina cu Tanti Marioara si Nea Gica, bunicii Marianei(Mary); asta inseamna ca Vladut este vecin cu Mary.
Intr-o dupa-amiaza, atunci cand Mary era prin gradina il observa pe noul vecin. Asadar se hotaraste sa mearga si sa-l salute.
"Poate e diferit! se incuraja ea. Cine site? Poate voi gasi in el un adevarat prieten! Doar PRIETEN! Desi, trebuie sa recunosc ca nu arata rau."
Aceasta ajunse langa gard si ii zise baiatului, intinzandu-i mana in acelasi timp:
- Buna, zise ea zambind. Sunt Mary, vecina ta se pare!? Tu cum te numesti?
Vlad isi ridica privirea observand fata cu par castaniu si ochi caprui. Inevitabil il strabatu gandul ca si ea este o mincinoasa prefacuta. In consecinta se hotari sa o evite. El zise rece:
- Eu sunt Vlad. Se pare ca da, vecini. spuse el fara sa schiteze vreun zambet.
Mary a vazut reactia acestuia si nu i-a convenit absolut deloc: "Poate m-am inselat! Daca este chiar la fel a ceilalti? Oare de ce m-am gandit ca ar fi diferit? Totusi sa mai fac o incercare!" :
- Incantata de cunostiinta
- Mda! La fel! Asta e tot? adauga Vlad indiferent
- Slow down! Incercam doar sa fiu draguta! Care-i problema? zise imbufnata Mary
- Care-i problema? TU ESTI! le stiu eu pe cele de teapa ta: prefacute, ingamfate; pe scurt FITOASE! Acum te dai bine pe langa mine, apoi urmeaza sa te dai la mine! Nu iti va merge m-ai inteles? Nu-ti va merge!
- Poftim? replica stupefiata Mary
- Nu poftesc nimic! Doar vreau sa am parte de liniste si ma lasi in pace!
- Tu te auzi ce spui? Nici macar nu ma cunosti! Habar n-ai cine sunt si ma judeci. Arati bine, nu esti Dumnezeu. Cine naiba te crezi?
Vlad fu putin surprins de reactia fetei... Intr-adevar a fost una diferita...
- Nu ma cred Dumnezeu! Doar ca va cunosc pe voi fetele: vreti ceva si in momentul in care il detineti nu-l mai vreti si il aruncati ca pe un gunoi! racni vizibil iritat Vlad
Gandul ii zbura in acel moment la Ana, dupa care a suferit atat de tare, insa reusi sa si-o alunge din minte in scurt timp.
Disputa celor doi a fost intrerupta de bunica Marianei, strigand-o pe aceasta. Ea ii adresa cateva ultime fraze:
- Nu ai nici un drept sa ma judeci! Nu stii cine sunt! Oare de ce am crezut ca esti altfel? Stai linistit. Promit sa nu te mai deranjez. NICIODATA!
- Mda! Ai grija sa nu-ti rupi vreo unghie! suiera printre dinti Vlad
- Si chiar de mi-as rupe vreuna nu vad care ar fii problema ta! spuse Mary calma, chiar inainte de a iesi din gradina.
Dezamagirea putea fii citita cu usurinta pe chipul fetei , alaturi de nervi, tristete si suparare.
" Ce idiot, gandi ea! Cine se crede? De fap, vina mea ca l-am bagat in seama. A trebuit sa fiu draguta, se mustra Mary. Ce fac aici? Mary ai uitat? Vezi? Oamenii nu sunt de incredere. Inca un exemplu prin care ti s-a demonstrat asta. De acum incolo voi sta departe de baiatul asta, Vlad. Nu este cu nimic diferit. Si eu care credeam ca mi-ar fi putut fi prieten. M-am inselat grozav de tare!"
Tanti Marioara, cea mai scumpa fiinta de pe pamant: cumpatata, vesela, inteleapta; cu ochi verzi, par grizonat si plinuta o cunostea foarte bine pe Mary si nu putu sa nu observe supararea nepoatei:
- Cine te-a suparat draga? intreba zambind ea
- Nimeni bunico! Cine sa ma supere? se prefacu Mary
- Bine! daca spui tu! incheie bunica aruncandu-i o privire plina de subinteles fetei.
Veni pranzul si Mary intra in casa. Isi deschise caietul personal si isi asternu gandurile pe hartie, alcatuind un citat plin de repros: " Nu ma cunosti si totusi iti permiti sa ma judeci! Nu ai vorbit cu mine in viata ta si totusi iti imaginezi ca stii cum si ce gandesc; cum si in ce fel actionez! Nu ma asculti si totusi iti formezi pareri eronate despre mine! Nu stii prin ce-am trecut si totusi ma caracterizezi prin fel de fel de moduri! Nu-mi cunosti povestea si-ti inchipui ca ma stii destul incat sa-ti bati joc de mine! Dar lasa-ma sa-ti spun ceva: Nu ma cunosti absolut deloc! Diferenta dintre noi este ca eu nu vreau, n-am chef sa-mi inveninez sufletul cu rautatea care pe tine te-a acaparat... Vorbesti fara sens despre o persoana necunoscuta tie... Si care-i scopu? Care-i premiul? Ce castigi cand rostesti toate acele insulte ca si cum m-ai uri de ani? Ce ti se da pentru ca ma faci sa sufar? Stii ce? Mi-as dori sa fiu indiferenta, dar uite ca nu pot. Pentru ca imi pasa prea mult... nu de tine ,ci de vorbele pe care mi le adresezi Nu spun ca sunt perfecta! Nu, nu as putea mintii cu sange rece. Sunt o fiinta cu 1000 de defecte, insa am so 100 de calitati. Un ultim lucru as vrea sa-ti spun: Eu n-mi ingadui sa-mi exprim parerea despre tine, nu pentru ca nu as putea, caci oricine poate "arunca doua vorbe-n vant", ci pentru ca pur si simplu asa esti tu ! "
In josul paginii Mary adauga o dedicatie plina de indignare: " Dedicat special pentru vecinul meu cel nou, Vlad, care ar trebui sa invete ca nu toate fetele sunt la fel! A, si cel mai important lucru: SA-SI TINA GURA!"
Ziua trecu "precum vantul" atat pentru Mary, cat si pentru Vlad. Amandoi si-au petrecut-o gospodarind prin curte.
Ei bine dragilor, acesta este cel de-al doiea capitol al povestii mele! Sper ca este mai bun decat primul! Astept comentarii si critici! Va poop! Oana >:D< :* :X
