Si nu... nu as vrea sa spun ca dupa 10 ani si-au format o familie! Dar , daca tu cititorule vrei sa fie asa, poate fi. Eu aleg sa prezint prezentul, tu, poti face orice iti doresti cu viitorul personajelor mele, implicit prin lectura si ale tale. Poate te-ai regasit in ele, sau macar o parte din tine este de acord cu afirmatiile actantilor.
Mary si Vlad sunt bine! Si in continuare viata le pregateste multe. Intrebandu-i mi-au mai povestit si mie din pataniile lor, deci hai sa ii citim impreuna.
***
"A trecut vacanta si gata totul s-a schimbat in mine si in jurul meu, si parca, de ce n-as recunoaste ca am un nou suflet!", gandi Mary
Se face tarziu, ultimele clipe de vacanta se scurg si parca pe ultima suta de metri am vrea sa le lungim, sa ne asiguram ca nu s-a terminat si ca maine putem sa o luam de la capat cu tot ce am facut 3 luni...sau aproape 3!
Vlad, baiat calculat, incearca sa isi faca un plan pentru viitorul an, cu viitoarele schimbari pentru viitoarele eventuale situatii! Eh, ati inteles voi!
***
- Iubito, stii, e ultima noastra saptamana aici..
- Da... Daca mi-ar fi zis cineva acum trei luni ca ma voi indragosti nebuneste de tine, i-as fi ras in fata!
- Da, si eu ... Stii...uhm... te iubesc!
- Si eu te iubesc! ii sopti fata la ureche. Sa nu ma dezamagesti!
- Nu are rost sa iti promit ca nu o voi face, o sa vezi tu cat de mult tin la tine si ca, uhm, stii tu, esti o parte importanta din mine, din sufletul meu.
***
Mai tarziu, Mary isi completeaza ultima fila din jurnalul acum plin cu amintirile verii si gandurile ei, de curand schimbate:
" Hei, tu, dragul meu prieten confident, stii, m-am schimbat... Nu credeam ca o voi face dar da, il iubesc. Chiar pe el, dusmanul meu... Si...stii cum iubesc eu, este parte din mine...
Am realizat ca o relatie este bazata pe incredere. Am realizat ca pentru unele persoane trebuie sa iti calci pe orgoliu. Uhm, mi-am dat seama de multe lucruri. Ca trebuie sa lupt pentru iubire, pentru ca ei bine, dragostea ne urmareste pe toti, pentru ca traim intr-o lume dependenta de iubire si afectiune. Ne hranim cu ea, ne incarcam pozitiv... Am realizat ca nu e asa de rau sa iubesti ... Ca, pana la urma, suntem niste androgini, care toata viata ne cautam jumatatea din noi care lipseste, persoana care sa ne iubeasca si sa ne accepte exact asa cum suntem... Pentru ca, ei bine, am mai zis, suntem dependenti de iubire.
Am mai incheiat o vara, am mai scris un caiet, am mai consumat cerneala... Toate astea au ajuns la sfarsit pentru ca eu sa o pot lua de la inceput. Urmeaza un alt an, alte amintitri, alte caiete, alte pixuri, insa cu aceeasi eu. Bine, poate o eu mai fericita, mai implinita. O eu iubita!
Ce pot sa mai zic? Voi cei care cititi toate bazaconiile pe care le-am scris, va rog sa zambiti si sa acceptati o imbratisare de la o adolescenta intr-o continua maturizare...
Si...ei bine, urati-mi noroc! "
