- A? Pe bune? Tu faci misto de mine? urla el.
- Nu, riposta Mary.
- Ti-e frica de un amarat de gandac? M-ai trezit in mijlocul noptii ca sa-ti omor gandacul?
- Nu mi-e frica. Mi-e scarba de el.
- E un gandac amarat. Unul de grau. Nu-ti face nimic. E iofensiv femeie.
In acel moment chestia aia incepu sa zboare pe desupra capetelor celor 2.
- Aaaa! Uite-l. Prinde-l! Repede, spuse Mary exasperata, mai mai sa sara in bratele lui Vlad.
- Nesanatoaso, calmeaza-te. O sa trezesti vecinii. Recunoaste ca ti-e frica de chestia micuta si zburatoare.
- Nu este adevarat.! A...Uite-l. Vine spre mine. Fa ceva.
- Taci, nebuno. Imi spargi timpanul.
Mary tot continua sa tipe, gesticuland frenetic, asa ca Vlad se vazu nevoit sa-i intoarca mainile la spate, lipind-o de perete. Se aflau la numai 2 centimetri unul de altul. Puteau sa-si simta respiratia reciproca.
- Taci. Il prind bine? Calmeaza-te si nu mai tipa, zise el bland.
- Dar vine sper mine! Chiar acum. Vlaaaad!
In clipa urmatoare simti ceva cald si umed pe obraz. Din nou sentimentul de mai devreme isi face aparitia. Erau buzele lui Vlad ce o sarutau dulce si suav pe obraz.
- Daca nu incetezi cu prostiile, stii unde urmeaza urmatorul, spuse Vlad indicand buzele fetei.
Mary amuti , precum si inamicul care isi relua cuminte locul pe perna fetei. Nimic mai simplu...Vlad il prinse , il omori si gata...
- Inca nu-mi vine sa cred ca te sperie chestii dastea, zise Vlad asezandu-se pe marginea patului zambind ironic.
- DA, bine, tu ala curajos, bombani ea sarcastica , mai mult pentru ea, insa si Vlad a putut sa o auda.
- Doar eu am omorat inamicul nu? spuse el, facandu-i cu ochiul. Apropo cum de bunica ta te-a lasat singura? Nu stie de frica ta de intuneric?
- Nu. Nimeni nu stie. Daca ii spuneam o chema pe enervanta aia de verisoarmea.
- Si cum ai de gand sa dormi pana la urma?
- Cu lumina aprinsa presupun.
- Dura de Mary! Hmm... Insensibila... Cica. Te-ai ascuns bine. Dar de ce? intreba Vlad foarte curios.
- Nu cred ca trebuie sa-ti dau tie explicatii nu? zise ea ridicand dintr-o spranceana.
Nu ii convenea ca Vlad se amesteca tot mai mult in viata ei. Deja o cunostea mai bine decat majoritatea. Era de ajuns... De ajuns si inca prea mult...
- Hmm...De fapt cred ca stiu, replica el parca neauzind ce a spus Mary doar cu 2 secunde mai devreme. Stiu si te inteleg, continua el sincer.
- Intelegi?
- Da. Oamenii nu fac alceva decat sa te dezamageasca. Sa te raneasca. Nu multi merita incredere, zise el trist.
Marianei nu ii placea directia in care se indrepta discutia lor, asadar:
- Mda... Mi-e somn, zise ea, cascand in acelasi timp. Pa. Mersi. Ne mai vedem pe aici, il expedie ea repede.
- Vad ca vrei sa scapi de mine cu orice pret. Fie. Si eu ce primesc apropo? Mi-am riscat viata pentru tine? zambi Vlad smecher.
- O palma? O vrei?
Vlad nega dand din cap.
- Asa ma gandeam si eu, zambi ea triumfatoare.
- Macar poti sa ma conduci pana la usa, zise el iesind din camera.
Mary descuie usa si ii lasa cale libera baiatului sa plece. Inainte sa se reintoarca in camera lui, el o saruta usor pe frunte, spunandu-i sa il anunte daca mai se intampla ceva.
Mary il plesni, dar nu foarte tare pentru ca a sarutat-o, insa in interiorul ei ar fii arit pe el in acel moment. Ce se intampla cu Mary... Ei da! Uite... "Oamenii chiar se schimba!"
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Oficial asta e cel mai groaznic capitol al meu. Sunt foarte nemultumita de el si sper sa imi revina inspiratia in curand si sa-l retusez...
Totusi va astept sa cititi si sa ma criticati
