" Uf! Ce repede a trecut timpul asta!" gandi Mary. Mica ei meditatie este intrerupta de bunica acesteia care o anunta ca pleaca:
- Draga mea, eu plec! Sigur te descurci? Nu vrei sa o chem pe verisoara ta, Marta, sa stea cu tine?
- Ce? Nuuuuuu! striga Mary exasperata. Adica, nu bunico, nu este nevoie. Ma descurc. Doar sunt fata mare, vaccinata, zise aceasta facandu-i cu ochiul.
- Bine, Daca tu esti sigura... Ne vedem peste trei zile, spuse aceasta pupandu-si scurt nepoata pe obraz
Faza e ca Mary nu o putea suporta pe verisoara ei, Marta. Era asa de enervanta si avea nume de caine pe deasupra.
Dupa plecarea bunicii fata se inapoiaza in curte si se apuca de treburile ei, astfel ca nici cu simte cand seara ii "bate la usa".
Este ora 00:00 si Mary inca nu poate sa doarma. Este atat de speriata. Stia ca ii este frica de intuneric, doar ca acum nu asta era cea mai mare groaza a ei pentru ca prin camera se "profila" un gandac care, culmea, mai si zbura. Zici ca era un avion. Mary il tot auzea pe deasupra capului ei si ii era frica sa se trezeasca, insa stiind ca altfel nu are cum sa scape de acea "aratare" jumate gandac si jumate...chestie...isi ia inima in dinti, pornind intr-o noua aventura de noapte din care spera sa scape cat mai curand.
Tiptil, tiptil coboara din pat si aprinde lumina. Grozav, "chestia" aia s-a asezat pe perna ei.
"Ce sa fac? Mi-e frica sa-l omor! Daca...daca...ma musca...sau nu...nu pot, mi-e asa scarba de el!"
Isi apuca telefonul de pe masa si iese in bucatarie "sechestrand" inamicul in dormitor. Formeaza rapid numarul lui Vlad si apeleaza:
Trr...Trr...Trr
" Hai Vlad! Raspunde odata; am si eu nevoie de tine o singura data in viata mea si tu nu raspunzi?"
- Alo, da, se auzi vocea morocanoasa a lui Vlad
- Alo. Vlad. Ce faci?
- Ma dau cu saniuta... Nu vrei si tu? zise acesta iritat si ironic. Dorm. Ce crezi ca face un om sanatos la cap in mijlocul noptii?
- Vino la mine te rog, zise ea
- A? Tu ai inebunit? E miezul noptii si tie iti arde de prostii? Lasa-ma sa dorm!
- Crezi ca te chem te placere? replica aceasta imbufnata. Esti ultima persoana la care as apela.
- Atunci cheama-l pe vecinu de langa, zise Vlad dormitand de zor bosumflat.
- Chem pe dracu. Vii odata sau nu?
- Ghhh. Vin imediat, spuse el inchizandu-i telefonul.
"Fata asta. O sa ma omoare. Auzi tu? Ma trezeste in mijlocul noptii. Ce-o fii atat de important?" ... Acestea fiind zise Vlad isi parasi patul cald si confortabil, trase pe el la repezeala o pereche de pantaloni si porni sa vada "ce arde" prin vecini.
Ajuns in fata portii o suna pe Mary:
- Esti si tu draguta sa imi deschizi poarta? zise el sarcastic
- Nu poti sa sari peste gard? replica ea, stiind cum este pe afara si de repulsia ei fata de intuneric.
- Hai nu serios? Tu faci misto de mine? Misca-ti fundu' si deschide, daca nu vrei sa ma intorc in patutul meu care deja sunt sigur ca imi simte lipsa, tipa acesta in telefon.
- Ugh! Vin imediat, renunta Mary
Deschide repede usa, se strecoara afara si fuge cat o tin calcaiele, tragandu-l rapid pe Vlad in curte si stand foarte aproape de el.
- Sper sa merite, se freca acesta la ochi pentru a-si mai alunga somnul. Deci? Ce s-a intamplat? Si de ce stai asa aproape de mine?
- Iti arat imediat. Si...eu...a...nu stau aproape de tine.
- O nuuu. Deloc. Doar la doi milimetri. Mai ai putin si ma iei in brate. Stai asa... Iti e frica de intuneric asa-i? Dura Mary e speriata? zise el afisand un zambet triumfator
- Nu-i adevarat, riposta aceasta, indepartandu-se putin, insa nu foarte mult. Nu sunt deloc speriata, se balbai ea.
- Atunci de ce te balbai?
- Nu ma balbai!
Vlad isi da ochii peste cap si ii face semn cu mana sa treaca.
- Ia-o...Ia-o tu inainte... ingaima ea.
- Si cica nu iti e frica, zise el ironic, pornind in fata.
- Nu imi e, zise ea artagoasa.
De fapt era ingrozita. Se apropie incet de Vlad si observa ca acesta nu are tricou pe el si rosii. Putea simtii cum caldura ii invadeaza obrajii. Dar sentimnetul de frica e si mai muternic, asa ca incearca sa stea cat mai aproape de el. Vlad observa acest lucru. O apuca pe Mary de incheietura, o trage in fata lui, incolacindu-si bratele pe la spatele ei. Tot corpul ei era plin de o senzatie de mult uitata, pierduta prin cele mai intunecate colturi ale mintii ei; furnicaturi pe care si Vlad le simtea. Era atat de placut; inimile lor batand la unison, precum la maraton. Mary inchise ochii pentru a se bucura cateva secunde de acest moment magic si inceta sa se mustre precum "ca nu e bine si ca nu asa il tine ea la distanta pe Vlad".
- E in regula. Nu e nevoie sa-mi spui nimic. Toti avem temeri, ii sopti el suav la ureche.
- Dar...eu...nu imi este...insa Vlad ii acoperii buzele cu degetul aratator.
- Shhh...Nu mai mintii. Sunt aici, cu tine. Nu mai trebuie sa te sperii acum.
Mergeau incet, parca dansau, un dans ce avea sa se termine curand, caci doar cativa pasi ii desparteau de intrarea in casa. Un dans pe care cei doi nu l-ar fi intrerupt niciodata de buna voie; acea caldura, amestecata cu teama de a nu suferii din nou; acea neincredere cu teama de a nu mai fi dezamagiti si de aceasta data; acea dragoste ce a luat nastere si de care amandoi sunt atat de infricosati. Acel sarut care asteapta sa se produca, insa caruia nu i-a venit momentul... un vis...
Se stie ca "Ce e frumos, se termina repede", precum si toata aceasta scena a luat sfarsit cei doi intrand in camera si departandu-se unu de celalat:
- Mda... dormitorul... alceva? zise ironic Vlad
- Uite. Acolo pe perna...
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Imi pare rau ca am intarziat. Am fost plecata. Si plec din nou saptamana viitoare si nu stiu daca mai am timp sa mai postez saptamana asta.
Sorry ca este atat de scurt. Totusi sper sa va placa si ca de obicei stiti ce astept de la voi.
Am incercat sa creez o atmosfera romantica si sa va patrund in inima... insa, dupa ce ati citit...puteti observa ca nu sunt o persoana atat de sensibila... scuze pt asta.
Totusi...Nu va mai plictisesc
Enjoy! :)
