Seara a venit cu repeziciune, precum si mult asteptata petrecere. Garderoba Marianei era detul de simpla, ca si cea a lui Vlad de altfel: EA, o rochita draguta, mulata pe corp, albastra cu negru, sandalute negre cu un toc nu foarte inalt, cercei lungi si un ceas albastru de asemenea. Machiajul constituia doar in rimel si creion negru , care ii punea ochii caprui intens in evidenta. EL, o pereche de jeansi negri si un tricou albastru inchis, incaltamintea fiind o pereche de tenisi negrii. Arata ca un adevarat BAD BOY, cu parul lui vesnic ciufulit...
Cu toate ca locuiau la 2 metri unul de altul nu au mers impreuna la petrecere, insa se intalnira la scurt timp.
" Trebuie sa recunosc ca arata bine enervantul. O doamne, tricoul ii pune in evidenta ochii lui ca marea. Parca... Stai asa! Ce fac eu aici? Nu, nu, nu. Eu trebuie sa stau departe de el. Dupa cum am observat imi aduce numai probleme... Plus ca mi-a spus inca din prima zi sa il las in pace" zise Mary
" Wow! Atat de naturala. As vrea sa vad si in oras o asemenea fata. Bine! Ar trebui sa incetez sa o mai compar cu celelalte. Din cate am vazut fac cam des asta. Deja am incercat sa imi cer scuze, dar nu ma baga in seama. In seara asta voi face o ultima incercare. Daca esuez si de aceasta data, ei bine, asta e... O cauza pierduta! Pana la urma e doar o fata! Nu e ca si cum mi-ar pasa de ea si de ochii ei atat de adorabili, in special atunci cand e nervoasa; sau parfumul pe care il simt de fiecare data cand trece pe langa mine: proaspat, revigorant,aroma de nici eu nu stiu ce... What? Pe bune? Tocmai am facut asta? Prefer sa ma prefac ca nimic din toate astea nu le-am gandit." gandi Vlad.
A fost o petrecere pe cinste. Toata lumea s-a distra si s-a simtit bine. Vlad planuia sa discute cu Mary si sa clarifice lucrurile odata pentru totdeauna. Asadar atunci cand Mary pleca, Vlad nu s-a dus dupa ea, caci era sigur ca nu o sa vrea sa il asculte si ca oricum il va ignora. A urmarit-o in liniste, oricum era intuneric si atunci cand a vrut sa intre in curte, Vlad a apucat-o de mana, a lipit-o de gard el fiind la o distanta mica de ea si i-a pus acoperit gura fiind sigur ca ar tipa in caz contrar.
Fata incepu sa se agite, deoarece nu i-a vazut fata datorita intunericului, insa cand a reusit sa-l recunoasca i-a aruncat o privire ucigatoare, iar Vlad i-a luat mana de la gura, parandu-i rau dupa aceea:
- Ce dracu faci? Esti nebun?
- Scuze, nu am vrut sa te sperii! Vreau doar sa vorbim.
- Pentru cultura ta generala nu sunt atat de usor de speriat si in nici un caz de unu' ca tine. Iar despre faza cum ca vrei sa vorbim, ia-ti gandul.
- Nu te inteleg. Am incercat de atatea ori sa imi cer iertare si tu tot ma eviti. De ce nu ma ierti? Am putea fii prieteni.
Mary isi aduse aminte ca asta era tot ce vroia si ea la inceput, insa Domnu' Ingamfat nu a vrut. S-a hotarat sa puna capat discutiei:
- Tot ceea ce fac eu este sa-ti respect dorinta, spuse ea ridicand vocea
- Nu poti sa uiti odata cuvintele alea idioate? Imi pare rau bine? tipa Vlad strangand-o pe Mary de umeri
- Au! Da-mi drumu idiotule, ma doare.
- De ce nu imi raspunzi la intrebare? spune el apropiindu-se cat mai mult de ea, fetele lor aflandu-se la doar 2 cm una de alta.
- Nu vreau sa fim prieteni. Nici macar nu sunt suparata pe tine.
Vlad era uimit. Adica, daca nu era suparata atunci de ce il ignora complet?
