Capitolul 12

543 19 10
  • Dedicat lui LolitaLollipop
                                    

             Normal ca atat Vlad, cat si Mary nu au mai dormit restul noptii si s-au gandit unul la celalalt.

           E dimineata, mai precis ora 09:00. Bunica Marianei a revenit acasa si o intreba pe Mary cum a fost fara ea.

        - Eh. A fost OK,  bunico! zise ea zambind. Insa ma bucur ca te-ai intors.

        - Of! Ce-o sa ma fac fara tine aici?

         - Vin aici si vara viitoare. Si cealalta. Si cealalta...

         3 saptamani pana incepe scoala. Clasa a-10-a bate la usa mai devreme ca oricand. Ce repede a crescut, se gandea Mary. Mai am putin si dau bac-ul. Apoi... o sa fac ce vreau cu destinul meu.O sa ajung avocat? Unul particular, sau o sa fiu si eu o marioneta a societatii, precum multi pe care i-am vazut?

     " Si cu Vlad cum ramane? Ma gandesc la el putin. Huh? Pe cine dracu incerc sa mint aici? Ma gandesc la el 24 din 24 . Dragoste idioata.  Si totusi... Vlad, stii ca te iubesc"... Cam asa decurgeau declaratiile pentru Vlad in mintea Marianei. Simple si pline de...sentimente, sa spun asa.

 ***

      - Vecina. Cum ati dormit? zise Vlad ironic

      - Mai enerveaza-ma mult ca vezi tu pe dracu, suiera printre dinti fata.

    - Uuuuu! Ne-am recapatat curajul. Chiar sunt curios sa-l vad. Dar daca seamana cu tine, nu vreau. Deja am cosmaruri.

       - Inceteaza, zambi ea atotstiutoare. E ultimul avertisment, Vlad.

      - Iauite noutati. Mi-ai invatat si nume, continua el.

          Aceasta discutie plina de tachinari se petrecea in gradina. Mary uda plantele. Ea l-a avertizat pe Vlad, el n-a ascultat-o, asadar, a facut o baie.

       -Te-ai linistit? spunea ea intre reprizele de ras.

       - O! Tu! replica el nervos. Diavol mic. In persoana. Vino incoa'.

       Vlad, ud leoarca alerga sa o prinda pe Mary ce fugea cat o tineau picoarele. La stanga, la dreapta, un copac, o legatura de dovlecei, trei coceni de porumb si pledoaria Marianei se incheie la unison cu norocul ei pentru ca este prinsa de Vlad. Ca de fiecare data 2 centimetri alcatuieste dintanta dintre fetele lor.

        - Nu mai esti asa smechera acum nu?

        - Da-mi drumul idotule, esti ud.

     Din tango-ul dezordonat pe care cei doi il formau in discrepanta cu peisajul de un verde mirific, ei reusesc sa se impiedice de Dumnezeu stie ce si sa aterizeze unul peste altul pe pamantul sfaramicios, starnind deasupra lor, desigur, nelipsitul nor de praf. Ca in orice comedie buna, fata cade deasupra baiatului.

     Acum amandoi stau seriosi, privindu-se insistent. In mai putin de doua minute mana lui Vlad se odihneste jumatate pe gatul fetei si jumatate pe obrazul ei, alintand-o pare-se cu degetul cel mare. Ochii lui blanzi ii priveau pe cei puternici, neinduplecati, care acum exprimau orice alceva inafara de obisnuita duritate ai fetei . Gurile lor se apropie din ce in ce mai mult pana cand ...

Poveste de dragoste pe dos!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum