Academia Îngerilor

Cataclism

—Eu nu înțeleg. îmi spune Saklas pentru a doua oară

  Am ajuns acasă de ceva timp și se tot plimbă dintr-o parte într-alta a camerei, frecându-și bărbia. Eu nu știu ce fac. Cred că doar stau pe marginea patului, pierdută în propriile gânduri.

—Mă ajuți puțin, Dalinda? rostește exasperat

Îl privesc arcuindu-mi sprâncenele.

—Sigur. Cu ce?

Pufnește.

—Cu ce?! Cu asta! Eu nu o înțeleg.

Și uite cum repetă pentru a treia oară. Nu înțelege. Nici eu nu înțeleg.

—Locul în care binele întâlnește răul...murmur gânditoare 

—Hai, asta ca asta. Dar ce-i cu arborele ăla?

Cel mai bătrân arbore din grădină.

—Sună destul de complicat și ciudat. Nu înțeleg cum a ajuns Kailas acolo, orice ar însemna acest „acolo". mă plâng, îngrijorată

  Se oprește și își trece mâna peste față, ca și când ar vrea să alunge o pânză nevăzută.

—Am crezut că treaba asta o să meargă repede și o să pot să plec de aici tot azi. De obicei așa merge pentru mine. Vin, rezolv, adios. Dar chiar nu mă aștept să îi dăm de cap așa repede. Tu ce zici?

—Mergem la Arhiva Cerească? Poate găsim ceva acolo. îi propun singurul lucru la care mă pot gândi

  Se strâmbă, dar aprobă din cap.

—Îmi rămâne dator Kailas. Încep să îi scriu o listă cu dorințe de pe acum, ca să fiu sigur că trec tot.

  Ne ridicăm și o luăm iar din loc, de data asta mai neliniștiți decât atunci când am părăsit pentru prima dată casa împreună.
Cel puțin eu. Nu pot să îmi scot cuvintele „la timp" din cap. Cum adică să-l găsim la timp? Ce se întâmplă dacă nu o facem?

  Arhiva Cerească este o clădire impresionantă.
Cea mai mare de pe tot parterul raiului.
Sunt două aripi: Aripa A și Aripa B.
Prima conține manuscrise, cărți și alte lucruri din categoria aceasta, toate legate de îngeri și de lumea noastră.
Nu este păzită, nu ai pe nimeni care să te îndrume, fiindcă funcționează după principiul „dacă trebuie, o găsești".

  Cu a doua este altă poveste. Se mărește pe zi ce trece, fiindcă absolut fiecare altă carte nouă scrisă de oameni apare și aici.
În ea stă în permanență un rozyer, adică un înger care citește absolut tot și notează în...condica lui? Nu știu cum să o numesc.
Pur și simplu el trebuie să fie la curent cu tot ce creează oamenii în materie de literatură.
Motivul principal este acela că ei abuzează de imaginație și dezvăluie mult prea multe lucruri, deși habar n-au de lucrul acesta.
Sunt oameni speciali, care nu sunt conștienți de puterea pe care o dețin și trebuie păstrat un echilibru. Ei dețin chei și sunt monitorizați.
Uneori ne spun și nouă lucruri pe care nu le știm, dar alteori le fac un serviciu îngerilor nepotriviți.
Cel puțin așa mi-a motivat Helsinka prezența rozyerului în aripa B. Cineva este ferm convins că și Lucifer are propriul său demon care se ocupă de așa ceva, deci evident că trebuie să combatem cumva asta. Nu știm care-s oamenii speciali, nu există o listă, nu una de care să știm noi. E ceva de care trebuie să ne dăm seama singuri. Adică rozyerul, căci el este cel nevoit să scaneze milioane de pagini în fiecare zi.

  E ciudat cum lumile astea atât de diferite sunt într-o așa strânsă legătură. Cred că eu sunt singura care observă lucrul acesta.