A început să bată vântul, stârnind rotocoale reci. Vladimir nu pare deranjat de răceală și nici nu se sinchisește să îmbrace paltonul negru de pe spătarul scaunului. Pare imun la orice fel de factor extern. Cafeaua e aproape terminată, dar încă nu mi-a zis motivul pentru care m-a chemat aici. Mă ridic brusc.
― Unde pleci?
― Am treabă de făcut. Nu ai spus că îți vei lua vacanță?
― Adevărat. Dar munca la morga începe după ora 22. E doar puțintel trecut de prânz... Care este graba?
― M-ai chemat aici să îmi îndrugi o serie de povesti, doar ca să mă convingi să revin la Institut? Felicitări, ai reușit...
Apoi i-am aruncat o privire urâtă, continuând tirada.
― Acum pot să plec? Mi-am lăsat pisica închisă în casă.
El pufnește, apoi se lasă din nou pe spate, relaxat și oarecum sfidător.
― Ce te deranjează de fapt la mine?
― Chiar vrei să știi?
― Da, chiar vreau să știu.
― Pentru ce ai avut nevoie să-ți vinzi sufletul Diavolului? Pentru bani? Sau poate pentru influență? Doar erai deja de partea întunericului... zic cu ironie.
― Intotdeauna este nevoie de un contract ca să închei o afacere, nu? Nu am nevoie de lucruri materiale, Amelia... Nu l-am evocat pe Satan pentru așa frivolități. Institutul este moștenire de familie. Conacul și alte proprietăți vechi de secole au aparținut străbunicului meu, care se ocupa printre altele și cu exploatarea zăcămintelor de aur. Am ajuns medic pentru că am muncit din greu.
Apoi trage aer în piept, ca și când abia acum realizează că mi se confesează.
―Nicio vrajă din lume nu te poate învăța să faci o disecție corectă. Pachetul standard oferă bogăție și influență, dar numai proștii ar crede că adevărata devenire zace în aur sau bancnote... Eu am dorit altceva. Am vrut adevărata putere, cea pe care o simțeam ascunsă în spatele cortinei...
Curiozitatea mă arde ca un fier înroșit. Trebuie neapărat să aflu mai multe!
― Cum ai ajuns să te convertești la satanism?
― E o poveste lungă...Vrei să stai jos?
― Gata, îi zic pe un ton ce se vrea supus, asezându-mă la loc.
― Când eram în primul an de facultate la Medicina, m-am împrietenit cu un coleg care avea aceeași pasiune ca și mine: istoria religiilor. Petreceam ore și ore, după laborator, discutând câte în lună și în stele...
― Istoria religiilor? casc eu ochii.
― Sunt o ciudățenie, știu... râde el. Am citit și Biblia voastră. Chiar de mai multe ori... Așa cum ți-am spus, am făcut această alegere în cunoștință de cauză. Mda... Unde rămăsesem... Acest coleg al meu avea cunoștințe influente din rândul francmasonilor de rang înalt și mi-a spus că dacă aș fi botezat în ordinul lor aș putea capăta puteri nemaivăzute... În fapt, aș fi deblocat acele siddisuri pe care majoritatea oamenilor le au pecetluite.
― Siddisuri? Adică un fel de puteri?
― Poți spune și așa. Proiecția astrală, modelarea realității, crearea de forme - gând pentru distrugerea inamicilor, magie ceremonială, conexiune cu înțelepciunea antică a demonilor și în special necromanție... Ca viitor medic legist, am fost fascinat de acest termen... De domeniul morții... Visam să devin preot negru, să mușc din fructul interzis al unor revelații demult uitate.
