Prolog

220 18 3
                                    

Prolog

              "Sa daruiesti totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata: asta inseamna iubire." - Albert Camus

- Sakura? strigatul disperat al fratelui meu ma trezeste din cosmarul in care ma aflu. Iar? De cate ori sa iti spun ca nu e bine ce faci.

- Nu mai pot, e prea mult pentru mine! reusesc sa spun printre suspine, pastilele imi sunt singurele prietene, iar moartea imi e mama.

Lacrimile imi curg siroaie pe obraji lasand urme adanci.

- Imi pare rau! e tot ce aud inainte sa lesin pentru a nu stiu cata oara pe ziua de astazi

           Cum am ajuns in starea asta? Buna intrebare, raspunsul e simplu. El!

          Cred ca singurul care poate sa raspunda clar la tot e doar el. Am atatea intrebari sa ii pun, sa stiu de ce tocmai eu. Si mai ales sa stiu cum se simte, daca e multumit sau daca macar o data l-a certat constiinta pentru tot raul facut.

Sper ca macar sa fie fericit, ce tot spun sper sa se afunde intr-o prapastie a vinovatiei, a suferintei, sa simta ce simt si eu si sa isi doreasca sa moara la fel de mult ca mine.

- Sper ca nu vei renunta la iubire! vocea mamei e dulce, parerea de rau se poate citi in ochii inlacrimati. Nimeni nu a reusit sa ma scoata din starea deplorabila in care ma aflu si nici nu o v-a face prea curand.

                  Aceasta este noua mea carte, sper sa va placa. See you next time! Bye!

The second chance ~Finalizata~Where stories live. Discover now