The second chance ~Finalizata~

Capitolul 15

Capitolul 15

           A trecut ceva timp de cand nu am mai varsat o lacrima, insa acum nici nu stiu de ce plang, poate din vina lui, nu am crezut ca v-a trece atat de repede peste, nu am crezut ca atat de repede o v-a aduce in casa in care locuim toti, iar eu nu stiu ce sa fac, sa infrunt realitatea si sa ii vad imbratisati, sarutandu-se sau sa ma ascund de ei, sa incerc sa ii evit.

              Ma lovesc de ceva tare, mult prea concentrata in ganduri si cu ochii in ceata nu am putut vedea cand m-am lovit de cineva. Imi sterg lacrimile pentru a vedea mai bine cine este si nu raman deloc surprinsa cand insusi Gaara e cel care acum ma priveste cu aceeasi ochi plansi.

- Gaara eu... nu reusesc sa spun nimic

- Stiu, am aflat mai devreme! e tot ce imi spune inainte sa ma ia in brate, iar eu sa dau drumul siroaielor de lacrimi sa imi inunde fata.

            Ploaia a incetat insa nu si plansul meu, nu i-am dat drumul din brate lui Gaara nici macar o secunda, aveam nevoie de un umar pe care sa plang, cineva care sa stie prin ce trec, cineva care sa fie langa mine la momentul potrivit.

- Haide sa bem ceva cald, nu mai plange, nu merita. imi sopteste

Aprob imediat, frigul incepe sa puna stapanire pe mine, imi simt corpul ca un cub de gheata, intram intr-o cafenea unde comandam fiecare cate ceva, eu aleg sa imi iau o cafea tare iar el una cu lapte.

- Cum de ai stiut unde sunt? il intreb intr-un final

- Nu am stiut, am vrut sa vin la tine acasa imediat ce am aflat ce s-a intamplat cat am fost plecati insa nu stiam ce sa iti spun si sincer sa fiu nici acum nu stiu. Te-am sunat dar nu ai raspuns asa ca am hotarat sa ies la o plimbare pentru ca asa cum spuneai tu cand eram mici, cand mergi prin ploaie oameni nu iti pot vedea lacrimile.

- Ai dreptate, nu le pot vedea, ma asteptam sa isi refaca viata insa nu atat de repede. Nu ma asteptam nici sa ma lovesc de dimineata de claia aia de par roscat in fata usi mele. Am avut un soc de dimineata cand mi s-a prezentat de parca nu am merge la aceeasi scoala.

- Karin e o tipa enervanta, obisnuiam sa o chem la mine acasa pentru, nu conteaza, Sasuke stie clar ce fel de persoana e, sa nu te gandesti ca o iubeste, poate doar incearca sa iti arate ca e momentul sa uiti si sa treci peste. Sau poate e doar o distractie de moment.

- Vrei sa spui ca eu as putea fi de rezerva pentru el, adica se culca cu fiecare fata din orasul asta, apoi tot la mine se intoarce. Gaara daca are impresia ca eu il voi astepta se inseala. Nu stiu ce e in capul lui, ce are de gand sa faca insa acum nu ma mai intereseaza.

- Te minti singura, crede-ma si eu am trecut prin asa ceva, timpul le v-a vindeca pe toate bineinteles daca te lasi vindecata.

                Am hotarat sa plec acasa, timpul zboara cand ai ce face, astfel seara incepe sa puna stapanire pe oras. Norocul meu e ca s-a oprit ploaia, ce mi-a spus Gaara m-a pus pe ganduri, daca el nu o iubeste de ce mai sta cu ea, are de gand sa o foloseasca sau doar isi bate joc de mine, pentru ca eu una nu stiu ce sa inteleg. Pana acum cateva zile ne imbratisam, ba chiar ne tineam si de mana si apoi dintr-o data o declara iubita lui, tot liceul vorbea despre mine din nou doar ca de data asta erau mai multi de partea mea poate doar de frica ca as putea sa ii omor in bataie pe fiecare in parte.

Am devenit cunoscuta ca batausa scolii chiar si printre profesori, nu ma mira lucrul asta, pana si incidentul de la spital a devenit cunoscut, prietena mea Hinata nu sa sfiit deloc cand le-a povestit colegilor cum am facut un doctor sa stea in genunchi cand eu eram bolnava.

Intru in curte si de data asta toate luminile sunt aprinse, imi dau seama ca toata lumea e acasa. Intru fara a saluta pe cineva, cred ca toti isi dau seama ca sunt intr-o dispozitie proasta, pana si Hinata care de obicei nu te lasa pana nu ii spui ce ai patit chiar daca stie ca vrei sa fi singur.

              Urc in camera si ma schimb de hainele ude, aleg sa imi iau o pereche de pantaloni scurti albi si un maieu de aceeasi culoare, parul mi-l las desfacut doar pentru a se usca si cobor in bucatarie sa imi iau un pahar cu suc.

- Eu sunt Karin! din nou, fata asta nu renunta, imi intinde mana pentru a face cunostita, iar eu iau o sticla de lapte din frigider si beau cu pofta din ea, astfel o fac pe mica barbie sa astepte.

- Ne cunoastem, ai uitat ca mergem la aceeasi scoala! spun rece in timp ce imi fac un sandwich, aparent imi e foame

- Ai dreptate, tu esti fosta iubita a lui Sasuke, ei bine eu sunt actuala iubita.

Ma enervez atat de tare incat strang sticluta de ketchup pana cand sare pe hainele roscatei din fata mea. O imping cu un singur deget pana ajunge langa perete.

- Nu ma intereseaza cine esti, sau ce cauti aici, putin imi pasa ca esti iubita lui, nu ma enerva daca nu vrei sa iti stric minunatia asta de par. Nu uita chiar daca sunt fosta asta nu ma impiedica sa devin actuala.

- Peste cadavrul meu rozalio. Nu imi e frica de tine, chiar daca toata lumea se teme de tine ghici ce eu am ales sa te infrunt de fiecare data cand am ocazia cur**.

- Mai spunemi o singura data asa si ai sa faci cunostinta cu podeaua. Singura curv* din camera asta esti tu. lovesc cu pumnul peretele de langa ea si pot observa cu usurinta cat de teama ii este de mine.

            Urc lent scarile, nu am chef de nimeni si nimic mai ales roscata asta care indrazneste sa se tina dupa mine doar pentru a preciza ca este iubita lui. Cand sa ajung in camera mea usa baii se deschide si Sasuke doar cu un prosop infasurat in jurul talie se apropie lent de mine. Zambetul perzers si jucaus ma inebuneste, muschi incordati il fac sa para un zeu grec. Se uita pofticios la mine, realizez ca tricoul meu a devenit transparent din cauza apei care mi se scurge din par, lasandu-i lui cale libera spre sani mei. Un singur pas e deajuns sa faca si e in fata mea. Respiratia sa calda imi loveste buzele, ma face sa vreau sa il sarut. II mangai fata si il privesc in ochi insa dupa cateva secunde imi reamintesc ca eu nu mai fac parte din viata lui.

- Te asteapta iubita ta Sasuke! ii spun rece si intru in camera

Sunt o fraiera, cum de mi se intampla numai mie asta. Arunc pernele de pe pat, lovesc cu piciorul tot ce prind, sunt furioasa, pe mine, pe el, pe tot, pe soarta asta care isi bate joc de mine.

Imi urasc viata!

Sfarsitul capitolului 15 

               Dragilor am revenit cu un nou capitol din viata celor doi prieteni-indragostiti, sper sa va placa si vreau sa va multumesc din suflet pentru toata sustinerea voastra, acum cateva zile cealalta carte a mea a ajuns la 4000 de citiri si va multumesc pentru asta. Imi cer scuze pentru eventualele greseli! See you next time! Bye!