The second chance ~Finalizata~

Capitolul 21

Capitolul 21

- Sasuke mai ai o incercare, daca nu te potolesti vei vedea cat de frumos e sa cazi de la etajul 10. ii spun in timp ce il imping, a fost cea mai proasta idee a mea sa il las sa stea cu mine in acelasi pat

Nu numai ca mainile sale nu stiu deloc sa stea cuminti insa si hormoni mei sunt dati peste cap. Desi inca sufar si sunt extrem de suparata pe el chiar daca nu vreau sa ii arat asta pentru ca i-as alimenta egoul si asa destul de mare dar prefer sa ma mint singura, asa e cel mai bine.

- Sakura crede-ma chiar incerc dar trebuie sa recunosti ca e si vina ta. Daca vroiai sa fiu cuminte nu trebuia sa iti iei pantalonii astia extrem de scurti si nici maieul asta nu e cel mai potrivit. E vina ta, tu ma ispitesti. spune el razand

              Recunosc ca si eu sunt de vina dar ce sa fac daca imi e cald si mai ales ca avem un nou nascut in casa caruia ii trebuie caldura. Ma intorc cu fata spre Sasuke si aproape ca ne sarutam, nu am realizat ca e atat de aproape de mine pana acum. Il privesc in ochi si pentru cateva secunde inima imi sta in loc, am uitat cum e sa respiri, cum sa ma misc, nu stiu decat ca acestia sunt ochii pe care eu ii iubesc, aceasta e privirea pe care am cautat-o mereu, el e cel pe care am vrut sa il si omor dar sa il si strang in brate in acelasi timp.

- Esti atat de frumoasa, nu merit sa stau in aceeasi incapere cu tine. spune si se ridica in cea mai mare viteza din pat

- Ce vrea sa insemne asta? il intreb eu si il urmez pe balcon, aerul rece de toama ma face sa tremur dar pana nu aflu ce a vrut sa spuna cu asta nu ma las

- Nu realizezi, Sakura tu ai fost mereu buna cu mine, m-ai asteptat, m-ai iubit, m-ai iertat, ai fost mereu acolo pentru mine, niciodata nu m-ai dezamagit si nu am stiut niciodata cum e sa fi singur pentru ca ai avut mereu grija sa nu iti duc lipsa. Insa eu ce am facut pentru tine? Exact opusul, te-am abandonat cand aveai nevoie de mine, cand toti ti-au intors spatele am facut si eu la fel, te-am iubit insa niciodata nu am stiut cum sa te pun pe primul loc. imi prinde mainile si mi le saruta de parca ar fi ultima noastra zi impreuna, inteleg ce vrea sa faca, scuzele sunt ceva obisnuit pentru el acum si la fel cum fac de obicei voi uita, o voi lua de la capat sau macar voi incerca

- Sasuke uitate la mine, iti amintesti ce am vorbit ultima data? Lasam trecutul deoparte si o luam de la capat. De ce nu vrei sa faci si tu asta?

- Pentru ca nici tu nu ai facut-o, stiu asta, te cunosc prea bine ca sa nu vad tristetea din privirea ta as face orice sa nu mai fi asa, sa fi fericita ca inainte defapt nu ca inainte sa simti fericirea cu adevarat.

- Atunci nu imi mai da sperante Sasuke, nu ma mai fa sa cred ca inca mai simti ceva pentru mine, ca inca ma mai vrei ca iubita si daca vrei sa ai o relatie cu altcineva nu ma mai implica si pe mine.

            Momentul nostru de sinceritate este intrerupt de copilul care plange de parca ar fi in gura de sarpe. O iau in brate si ii dau biberonul cu lapte crezand ca ii e foame. Ma asez cu ea pe canapea in fata semineului, o legan usor insa nimic nu pare sa o linisteasca. Incep sa ii fredonez un cantec pe care mama obisnuia sa mi-l cante cand eram speriata de tunete sau cand visam urat. Acompaniata de Sasuke reusim sa o facem pe mica printesa sa adoarma, o asez usor in patutul ei si ma indrept cu pasi marunti spre bucatarie.

- Vrei un ceai?

- Da multumesc. ii spun si ma asez pe unul din scaunele tapitate.

             Privesc spre geamul urias cum orasul se infatiseaza in fata noastra atat de mare si totusi atat de gol, la fel ca si gandurile mele acum, atat de multe si totusi goale fara insemnatate. Nu cred ca as putea sa rezolv ceva gandind ore in sir pe zi, m-am saturat sa fiu slaba, sa nu pot infrunta trecutul, sa nu pot privi in urma si sa fiu mandra ca am trecut cu bine peste, nu pot face asta cand el e aici si e al naibi de sexi.