The second chance ~Finalizata~

Capitolul 2

   CAPITOLUL 2

                 Inima imi bate cu putere parca vrand sa iasa din piept, lacrimile amare mi se strang in coltul ochilor iar toate amintirile dureroase pe care cu greu am incercat sa le alung ma lovesc din plin, mi se deruleaza in fata ochilor ca si cum ar fi fost ieri. Simt cum ameteala pune stapanire pe corpul meu, vederea imi e incetosata si nu cred ca voi mai putea sta mult in picioare.

- Sasuke, imbracate avem musafiri, ridicate. Ii spune Hinata si ii da o palma peste cap

- Sakura? spune el dupa un moment de tacere, uimirea se citeste pe chipul sau

- Sasuke... reusesc sa spun si eu cu vocea stinsa

- Va cunoasteti? Hinata e mult mai surprinsa decat noi doi

- E o poveste lunga. il aud spunand in timp ce incerc sa privesc in alta parte

               Pentru cateva secunde am avut curajul sa il privesc in ochi iar intunericul din ei, tristetea si furia m-au facut sa inghit in sec si sa ma intreb de ce eu? Cand sunt atatia oameni pe planeta asta de ce tocmai eu am hotarat sa iubesc acesti ochi precum onixul. De ce tocmai eu trebuie sa tanjesc dupa atingerile lui si dupa vocea lui senzuala? Viata poate fi mai rea de atat?

              Urc cu Hinata la etaj fara a putea spune ceva, totul e mult prea dureros, nu ma asteptam la asta si sincer nici nu as stii ce sa ii spun sau macar de unde sa incep. Ma arunc in pat si incep sa lovesc perna cu pumnii. Din toate orasele de pe aceasta planeta tocmai pe acesta a trebuit sa il aleaga.

Simt cum inima mi-o ia la goana, am incercat atat de mult sa il evit si cand am auzit ca nu mai e in oras am simtit o usurare in suflet pana cand toate imaginile cu noi au inceput sa mi se deruleze in cap ca un film prost regizat.

Dupa cateva ore de meditat sau mai bine spus plans hotarasc sa ma schimb de haine si apoi sa cobor sa mananc ceva. Nu il pot lasa sa ma distruga iar, abia am reusit sa ies din prapastia in care m-a aruncat, nu pot permite sa devin iar epava care eram.

Imi iau o rochita alba scurta si mulata pe corp, vreau sa stiu daca mai am celasi efect asupra lui sau macar daca mai contez putin in viata lui. Desi trebuie sa il ignor pe cat de mult posibil, exact cum a facut si el, nu am de gand sa schimb nici trei cuvinte cu el.

Cobor incet scarile si ii aud pe cei doi certandu-se, raman pe loc incercand sa aud despre ce e vorba desi sunt sigura ca eu sunt subiectul discutiei.

- Nu pot sa cred Hinata din cate orase sunt de ce tocmai pe asta la ales? vocea lui imi provoaca o stare de agitatie

- Ar trebui sa stiu de ce esti asa de agitat Sasuke? De unde o cunosti?

- Mai conteaza? Trecutul ma urmareste peste tot pe unde merg, in fine ma chemi cand e gata mancarea.

Ma ridic sa dau impresia ca nu am auzit nimic, ca abia acum am coborat insa universul nu gandeste la fel ca mine cand sa intru in bucatarie ma lovesc de pieptul lui tare si bine lucrat facand contact cu podeaua, un sentiment de deja-vu ma cuprinde.

- Minunat deja-vu! De ce tocmai eu? tipa el apoi loveste cu pumnul peretele

- Am aceeasi intrebare! spun eu dupa ce ma asez pe scaun

             Oftez in timp ce ma uit la mancarea din farfurie, pofta de mancare mi-a disparut de mult, sta exact in fata mea, ii pot simti respiratia, ii pot simti privirea atintita spre mine, sentimente pe care am incercat cu greu sa le uit, sa le fac sa dispara prind din nou viata in inima mea. Imi ridic privirea din farfurie pregatita sa ii spun ceva insa irisi sai negri precum onixul ma lovesc din plin, inghit in sec uitand complet de ce am deschis gura mai devreme.

- Nu mai mananc, Hinata plec in oras, nu mai pot sta in casa asta! se ridica si tranteste furculita pe masa

- Cred ca merit niste raspunsuri Sakura! spune ea prinvindu-ma in ochi dupa ce brunetul paraseste incaparea

- Si o sa le ai crede-ma dar acum nu pot. Scuze! ma ridic de la masa si fug in camera mea

            Ma asez pe pat si incerc sa imi revin, nu imi pot permite sa ma pierd iar pe mine din vina lui. Imi amintesc vag ca am o cutiuta rosie cu mine, pe care am incercat sa o ascund de fratele meu. O scot din geamantanul plin de haine si o deschid. Respiratia mi se accelereaza cand pun mana pe micuta lama rece si destul de ascutita. Intind mana stanga si incep sa imi tai pielea pana sangele rosiatic imi pateaza rochita. Durerea e remediul meu!

- Ai promis! vocea fratelui meu se aude ca un ecou in capul meu. Arunc speriata lama cand realizez ce am facut.

- Nu pot face asta! Te urasc! tip si incep sa plang in hohote, e prea mult.

            I-am promis ca nu voi mai face asta, ca voi renunta, ca voi uita si iata-ma, fac aceleasi tampenii ca inainte. Ma asez pe marginea patului si privesc in gol. Cum as putea sa imi revin cand el e chiar aici? In aceeasi casa cu mine? Cum as putea sa il uit cand orice lucru minor imi aminteste de el? Cum as putea schimba ceva la mine cand eu inca sunt legata de trecut? 

A vrea sa fie adevarat, sa il urasc din tot sufletul meu insa nu pot face asta, oricat am incercat niciodata nu am putut simti asta. 

          Tocmai cand credeam ca voi avea parte de un nou inceput si voi fi din nou fericita simt ca ma afund usor in tristete. Imi pun castile telefonului si dau muzica la maxim, am nevoie sa ma linistesc inainte de a face o alta prostie. Imi pun capul pe perna si incerc sa adorm sau cel putin sa alung gandurile si amintirile care nu imi dau pace.  

SFARSITUL CAPITOLULUI 2

Dragilor acesta este capitolul doi, sper sa va placa. Astept parerile vostre! See you next time! Bye!