The second chance ~Finalizata~

Capitolul 11

CAPITOLUL 11

               Ziua a venit mai repede decat m-am asteptat, chiar daca am dormit pana la ora pranzului inca ma simt obosita. As vrea sa spun mai multe despre mine in momentul de fata dar discutia de ieri mi-a cam taiat firul. Pentru prima data simt ca pot inchide ranile trecutului, simt ca pot incepe un nou capitol din viata mea.

                Ma ridic din pat si ma indrept spre fereastra mare din camera de spital. Privesc pierduta cerul senin, razele calde ale soarelui imi mangaie pielea, parca sunt cuprinsa intr-un vis din care nu vreau sa ma trezesc. Usa se deschide si pe ea intra nimeni altul decat doctorul meu. Privirea sa pare blanda insa zambetul acela pervers de pe fata lui ma face sa vreau sa il trantesc de podea, sa sterg cu el pe jos.

- Vad ca te simti mai bine domnisoara Haruno. vocea groasa ma duce cu gandul la el, pana si acei ochi negri imi amintesc tot de el

- Cand pot pleca acasa? Nu sunt atat de bolnava incat sa stau internata in spital. spun dupa ce ma asez pe marginea patului

- Ai dreptate nu esti atat de bolnava insa prezenta ta ma binedispune. Nu am mai avut niciodata o pacienta cu parul roz, cu ochii atat de verzi si atat de frumoasa. se apropie cu pasi marunti de patul meu, desi stiu ce are de gand sa faca il las macar sa incerce

             Doar cativa centimetri il despart de mine, fata sa ii e atat de aproapiata de a mea incat ii simt respiratia fierbinte cum ma loveste peste buze. O mana i se odihneste pe fundul meu si deja incepe sa ma enerveze la culme. Fara sa mai stau pe ganduri il prind de mana si i-o intorc la spate facandu-l sa cada in genunchi de durere.

- Poate sunt si singura pacienta care a indraznit sa te puna in genunchi. Nu stiu cine te crezi dar te asigur ca orice ai incerca cu mine nu merge. Vreau sa ies mai repede de aici asa ca fa ceva sa primesc fisa aia de externare pana diseara altfel iti promit ca vei ramane fara mana. ii soptesc la ureche incercand sa fiu senzuala insa sa il si sperii putin

*****

- Mai spune-mi odata ce mai exact ai facut? Hinata inca e surprinsa de atitudinea doctorului care pentru ea parea a fi zeu

- Hinata, acel pervers a incercat sa ma sarute, nu am sa permit nimanui sa faca asta asa ca l-am facut sa stea in genunchi o buna perioada de timp si i-am cerut sa ma externeze mai repede. Nu suport spitalele.

- Nu ma asteptam la asta, mi s-a parut putin ciudat felul in care te privea insa nu i-am dat importanta, am dat vina pe culoarea parului tau. Oricum sa ma suni cand esti gata sa pleci acasa, am intalnire cu Naruto asa ca plec.

Raman din nou singura, nu am cum sa mint ma bucur pentru ea, insa vreau si eu. Desi am impresia ca destinul are mari planuri cu mine.

               Ma plimb prin incapere, cred ca o sa fac gaura in podea daca mai merg mult insa mi-a promis ca o sa vina cand se termina orele, ei bine a terminat acum doua ore si totusi nu e aici. Ceva s-a intamplat, niciodata nu si-a incalcat promisiunile, ei bine doar odata dar am promis ca voi uita acele clipe. Ma asez pe marginea patului si brusc telefonul imi vibreaza, il privesc, un mesaj de la un numar necunoscut " Ai sa platesti, vei regreta ca m-ai cunoscut!", nu stiu de ce dar am impresia ca e Gaara, mor de nerabdare sa vad ca o sa imi faca. Am luat atat de multa bataie dar am si am dat in viata mea incat nu imi mai e frica de nimic. Si in niciun caz nu imi este de el, singura persoana de care imi e cu adevarat teama sunt eu.

                Dupa o lunga perioada de timp aceeasi asistenta in varsta intra si imi da fisa de externare. Ii multumesc si pornesc pe holurile spitalului, chiar daca nu stiu in ce directie e casa vreau sa stau putin afara la aer, singura. Am promis ca voi fi o noua eu si chiar incerc insa o durere ingrozitoare de cap nu ma lasa in pace. L-am asteptat si totusi nu a venit, a promis si totusi iar a uitat ce inseamna o promisiune, insa nu sunt suparata pe el, poate a avut altceva mai important de facut, a trecut atat de mult timp, poate si el a avut nevoie de putin timp singur, sa isi puna ordine in ganduri si sa isi dea seama cum sa se comporte de acum incolo, sper ca macar el sa isi dea seama ca eu nici atat nu stiu.