Diavolul inimii mele

Of, scumpa mea..

Misteriosul al cărui nume nu am reușit să îl aflu dispare într-o fracțiune de secundă, parcă întrând în pământ. Groază pune stăpânire pe mine când realizez că viața mea va lua sfârșit, fix când trebuia să înceapă.

Ușa care se deschide face un zgomot asurzitor și la vedea imaginii din fața mea mai am puțin și leșin. Simt cum rămân fără respirație, iar cel din față mea observând că mă albesc la față vine și îmi mângâie obrazul, așa cum obișnuia mereu, trimițându-mi fiori în tot corpul.

-Of, scumpa mea, cât de rău îmi pare...-spune el plin de tristețe

-Nikolas..?

Bărbatul din față mea nu avea absolut nicio șansă să fie iubirea vieții mele, cel de care m-am îndrăgostit și pe care l-am iubit și încă îl iubesc până la Dumnezeu și înapoi. Fața crispată, ușor îmbătrânita chiar, încruntătura dintre sprâncene îl fac pe acest bărbat din față mea un necunoscut, dar căldură ochilor și iubirea necondiționată pe care o citesc în ei îmi fac inima să-mi bată cu putere, acea privire îmi aduce aminte de prima dată când mi-a mărturisit că mă iubește, acea privirea nu o voi uită niciodată, o voi lua cu mine până în mormânt.

Starea de fericire absolută, furie, debusolare îmi este oprită de un zgomotul de pistol și de Nikolas care scoate un mârâit scurt de durere lângă mine. Văd cum cămășa care se mula perfect pe brațul lui bine lucrat, pe care în trecut nu-l avea așa, se umple treptat de sânge iar tot ce pot să fac este să mă holbez șocată.

-Vai, dar am deranjat porumbeii? Îmi cer iertare..(spune ironic). Sezin, tot așa pămpălău ai rămas mă, oi fi tu șeful mafiei tale dar ai mușcat-o din prima, nu mă așteptăm..A, și-mi pare rău pentru aia, dar te-ai apropiat de momeala noastră și nu puteam să te las să o atingi.(vine el înspre mine și îmi mângâie obrazul, așa cum făcuse și Nikolas, dar gestul lui mă dezgustă, iar asta probabil mi se citește pe toată fața și pe modul cum m-am retras brusc). De mine nu îți place când te mângâi, dulceață?

-Ia mâna de pe ea, că ți-o tai!(spune nervos Nikolas)

-Ușor, Romeo, că poate îți gauresc și celălalt braț!(spune bărbatul de lângă mine iritat)

Când arunc o privire atentă la el, observ că este destul de arătos, are părul negru că până corbului și ochii la fel de negri și fără milă, nu citesc absolut nicio emoție în ei și că este probabil cu vreo 3 ani mai mare că mine. Omul asta e diavolul în persoană-îmi spun eu.

-Nu mă mai analiză atât scumpo, că mă flatezi.(spune el nonșalant)

Tot ce fac este să arunc o privire dezgustată asupra omului care acum are un rânjet întins acum pe toată față , iar apoi arunc o privire asupra locului unde stă Nikolas și observ că acum stă întins pe jos, izbit de dureri crunte pe care le simt și eu. Se spune că sufletele pereche sunt telepatice și tot ce simte unul, simte și celălalt.

-Ce să fac dacă e prost  și a venit una-două cum a aflat că ești în pericol? În viață asta de mafie n-ai voie să iubești, e dureros..dar asta e adevărul, și dacă ajungi să iubești, suferi înzecit. Așa că mai bine stai frumușel în banca ta. Nu știu cum o sfânta că tine s-a încurcat cu el.( îmi spune el privit la Nikolas cum sângerează). Acum crezi că sunt vreun monstru, dar nu sunt. Am iubit și eu o dată iar de atunci am inima de piatră.

Îmi arunc privirea asupra lui și în ochii văd un licăr de tristețe pentru câteva secunde iar apoi este înlocuit de goliciunea pe care o etala și până acum. Simt cum vârful pistolului îmi alunega de-a lungul fetei, până la linia maxilarului și apoi ușor în jos.

-Nu te speria, nu îți fac nimic. Nu aveam în plan să îți fac nimic de la început, chiar îmi eșți dragă..îmi amintești de ea, de asta pe de o parte îmi vine să-ți zbor creierii, și pe de o parte să te sărut de nu mă vei mai uită niciodată. Dar nu o voi face-spune, iar eu parcă respir ușurată, nu încă-continuă el cu un surâs pe care l-aș consideră chiar atrăgător, dacă nu aș ști ce se ascunde cu adevărat după el.

Ușa se deschide iar pe el întră băiatul care venise prima dată la mine și parcă simt că mi-a pus Dumnezeu până în cap când văd că se aproprie, îmi surâde subtil și îmi face cu ochiul.

-Șefu, a venit marfa.

-Ah, ce păcat. Aveam conversație foarte interesantă. O să mă întorc repede, iubito. Apropo, numele meu este Diz.-spune el intrigant făcându-mi cu ochiul.

La auzul acestui apelativ, aud un mârâit slab din partea lui Nikolas care stătea încovoiat, răpus de dureri cu spate la noi. În secundă în care Diz iese din încăpere, băiatul al cărui nume nu l-am aflat, îmi desface într-o clipă funiile cu care eram legată și la mâini și la picioare, iar apoi se duce la Nikolas ridicându-l și ajutându-l să meargă, sprijinindu-se de el. Îmi face semn să mă grăbesc către ușa, el verifică ambele direcții și fugim până în dreptul unei ușii ce duce într-un lan de grâu, unde era o mașină parcată. El îl așază pe Nikolas în față, între timp bandajându-i rana superificial, iar mie îmi deschide portiera din spate și îmi face semn să urc, făcându-mi iar cu ochiul. Băiatul asta cred că are spasme la ochi, sau ceva de genul.

Când urc, observ că șoferul se uită într-un mod blând la mine și că ochii săi seamănă izbitor cu cei ai lui Nikolas.

-Bună, Katia..Mă bucur să te cunosc, în sfârșit!