Diavolul inimii mele

Intalnirea ciudata

Merg impreuna cu prietenul meu cel mai bun Chris la facultate, sunt boboaca si complet terifiata de cat de repede trece timpul, parca ieri incepusem liceul fiind "ratusca cea urata" a clasei cu aparat dentar si cosuri, imbracata cu haine de baieti deoarece imi petreceam cel mai mult timp cu fratele meu Alexei si prietenii sai. Suntem aproape de facultate, Facultatea de Management al Afacerilor din NYC. Dorul de tatal meu incepe sa ma cuprinda invadandu-mi complet mintea. Dorul de Rusia, in general cu exceptia asasinilor care umbla liberi pe strada si mafiotilor care cauta din secunda in secunda ceva ilegal de facut, de parte aceste lucruri ii hranesc si ii tin in viata. Din acest motiv am si plecat sau mai bine zis am fost fortata de imprejurari, eu nu sunt ca tatal sau fratele meu, nu sunt puternica si n-as fi putut trai in lumea aceea prina de infractiune si maini patate de sange. Gandurile mele imi sunt spulberate de vocea grava a lui Chris care imi spune pe un ton iritat:

- Katia, esti ok? *Si pot citi ingrijorarea in glasul sau*

-Da, scuze..sunt ok, m-am pierdut in ganduri..iar

-Trebuie sa incetezi cu atatea ingrijorari, nu-ti fac bine. Stiu ca te-a afectat mult Rusia dar trebuie sa treci peste, ai inteles?

Chris poate fi uneori dur dar stiu ca o face spre binele meu, pentru a deveni mai puternica.

- Asa, deci anul asta trebuie sa iti fac neaparat rost de o combinatie, nu s-a mai miscat nimic de la Nikolas.

Cand aud numele lui sufletul imi este stapanit de o ura imensa ce i-o port de cand si-a luat talpasita din viata mea fara niciun avertisment. Nu o sa il iert niciodata.

- Nu am nevoie si termina doar stii ca ma enervezi cand vorbesti pe subiectul asta..*spun vizibil iritata de incercarile lui patetice*

Observ ca isi da ochii peste cap iar eu ma abtin cu greu de la alte comentarii pentru ca trebuie sa ma duc sa imi iau orarul.

***

Intru in sala 5 unde am primul curs si sunt complet surprinsa cand mai observ pe cineva in sala, cam dubios cu ochelari de soare negrii si un hanorac tot negru, cu gluga care ii acopera capul si o mare parte din fata, dar nu pot sa nu observ un ranjet care ii lasa la iveala dintii perfecti. Simt cum picioarele incep sa mi se inmoaie si multumesc lui Dumnezeu ca se suna si clasa incepe sa se umple treptat. Profesorul intra in clasa si normal ca incepe sa predea, dar nu bag de seama si ma afund in ganduri plutind pe un nor departe de realitate, cand profesorul meu incepe sa strige la mine pe un ton putin spus enervat la maxim iar eu tresar cazand de pe norul meu direct cu picioarele pe pamant.

- Domnisoara, iti intrerupem din visare? Ai face bine sa fii atenta altfel o sa te trezesti cu o restanta de toata frumusetea.

Cursul continua si incerc pe cat posibil sa fiu atenta la ore in ultimele minute. Ma ridic din banca, luandu-mi cartile si iesind cat mai repede din clasa pentru a scapa de ciudatul ala dar prea tarziu, el da peste mine cu putere facand sa imi cada toate cartile, proasta zi dom'le am mai avut. Observ ca se intoarce si imi arunca acelasi zambet infricosator care practic ma impietreste si pleaca. Il observ pe Chris venind spre bine si zicandu-mi :

- Roscato, acum ce ai mai patit?

- Un dobitoc a dat peste mine si m-a facut sa-mi scap toate cartile. *spun complet enervata*

- De astia o sa tot dai, asta e facultatea. Acum hai sa mancam caci stomacul meu protesteaza deja de o ora. *si incepe sa rada*

Imi dai seama ca sunt in aceiasi situatie cu el cand stomacul meu incepe sa scoate diverse zgomote si ameteala incepe sa puna stapanire pe mine. Un zambet simt cum imi apare pe fata cand observ primul fast food caci mai am 2 cursuri plus practica.

***

Laboratorul de practica am zis ca tine o vesnicie, nu pot sa spun ca nu imi place pentru ca sunt chiar foarte interesata de domeniu doar ca oboseala si-a spus cuvantul, si pe plan fizic si psihic. Intalnirea cu acel ciudat de la primul curs inca imi bantuie prin minte dar incerc sa o inlatur, desi oricum am o presimtire ca il voi revedea, curand. Merg incet, pierduta in gandurile mele iar drumul spre casa inca este destul de lung. Atentia imi este atrasa de acea persoana in hanorac negru, cu gluga pe cap care observ ca se apropie cu repeziciune de mine si pot sa jur ca inima aproape ca imi sare din piept de frica si incerc sa grabesc pasul. Incerc sa il apelez pe Chris, singura mea persoana de incredere de aici dar nu reusesc deoarece simt o mana puternica acoperindu-mi gura si tragandu-ma intr-un spatiu intunecat dintre doua cladiri. Acest barbat este vizibil de 10 ori mai puternic fata de mine dar aproape de aceiasi inaltime cu mine, incerc sa ma zbat dar e clar ca nu am nici cea mai mica sansa sa scap iar frica imi ajunge in punctul culminant atunci cand vad ca scoate un cutit si il ridica asupra mea iar ochii mi se inchid din instinct umplandu-se de lacrimi care mi se preling pe obraz dar deschid ochii cand realizez ca cineva se lupta cu tipul care m-a atacat. Intr-un final salvatorul meu castiga lupta, iar celalalt fuge mancand pamantul. Cand ma uit mai atent la cel care m-a salvat observ ca e incredibil de atragator, cu parul brunet si ochii negri si spre suprinderea mea, cu alura de rus. Il vad cum ma priveste cu interes si pot citi compasiune in ochii sai. Nu stiu cum s-a miscat dar il vad la doar cativa centimetri de mine, luandu-mi fata in palmele sale si privindu-ma in cel mai intens mod posibil spunandu-mi :

- Uite, stiu ca nu ma cunosti si tot ce ti se intampla par din alt film, dar esti in pericol asa ca de maine nu mai iesi din casa si asteapta sa vin sa te iau, lui Nikolas ii este foarte dor de tine..

Si dispare iar eu simt ca imi cade cerul in cap si nu am nici cea mai vaga idee ce sa fac cu viata mea de acum inainte.