Diavolul inimii mele

Decizia

Sunt trezita de un ciocănit puternic la usa, care sincer nu ma surprinde, am observat ca in acest mediu, majorității ii lipsește bunul simt. Ma ridic cu greu din pat, oboseala cauzată de noul meu stil de viata și-a lăsat profund amprenta, sper sa nu ma îmbolnăvesc naibii. Deschid usa și in fata mi se afișează un Seh furios care da buzna ca un uragan in camera.
-Am și eu o simpla întrebare, tu raționalizezi când iei o hotărâre? Sau doar îți folosești orgoliul pe post de creier?
-Buna dimineața și tie! spun indignata, nu înțeleg ce îl apuca de dimineața.
-Nu ma lua pe mine cu din astea! Știu ce planuri ai azi și fi sigura ca nu o sa ajungi sa le duci la bun sfârșit, știu ce ai discutat cu Faiz și nici sa nu te gândești ca o sa te las sa faci asta! Omul ăla și a riscat viata pentru tine și a făcut atâtea sacrificii ca tu sa poți avea o viata liniștita, cât timp a putut. S-a dat de ceasul morții sa se asigure ca nu o sa fii amestecată niciodată in acest joc al morții, ca acum tu sa intri in el de buna voie? Scuza-ma, dar așa ceva nu se poate!
Tonul ridicat in care mi-a vorbit îmi face sa îmi fiarbă sângele in vene.
-Nu îmi spui tu mie ce sa fac! Ca vreau sau nu, am fost născuta in acesta lume și nu pot fugi de ea. Prefer sa înfrunt ceea ce îmi iese in cale decât sa fug și sa ma consider toată viata o lasă!
-Cu prețul vieții tale? Bai fata, asta nu e film!
-Cu prețul vieții mele! Prefer sa mor cu demnitate, sa știu ca am luptat și ca nu am întors  spatele greutăților!
Discuția sau mai bine zis confruntarea ne este întreruptă de Nikolas care intra in camera val vârtej cu o expresie care îmi trimite fiori pe șira spinării. Nu l-am văzut niciodată mai furios. Când ma vede, se observa clar ca se chinuie sa nu ma calcă in picioare de nervi. La naiba, a aflat. Bineînțeles, dacă știe Seh, probabil i-a dat raportul. Simt ca deja toată odihna pe care am căpătat-o in aceste câteva ore de somn se scurge din mine cu repeziciune. Îl văd pe Nikolas cum își calculează opțiunile pe care le are cu pumnii strânși pe lângă corp. Este îmbrăcat iar sport, așa cum obișnuia sa se imbrace când l-am cunoscut, și un amalgam de amintiri ma cuprind. Nu știu dacă expresia fetei mele s-a schimbat in timp ce rememoram momentele frumoase pe care le-am petrecut împreuna, păcat ca au fost false, îmi spune o voce mică din subconștientul meu, dar expresia lui Nikolas devine mai blândă și observ cum tensiunea începe sa dispară.
-Seh, ne poți lasă un moment?
Îl observ pe Nikolas cum se așaza pe pat și își trece mâinile prin par exasperat. Probabil se chinuie sa nu ma strângă de gât...
-De ce faci asta? ma întreabă el calm și ma privește cu ochi triști, poate chiar dezamăgiți. Am fost in stare sa ma sacrific pe mine pentru liniștea și siguranța ta, ca tu acum sa faci asta?
-Poți sa nu mai îmi scoți ochii cu sacrificiile pe care le-ai făcut pentru mine? Nu-mi amintesc sa te fi rugat sa le faci.
Se uita la mine șocat, nevenindu-i sa creadă ce spun.
- Ce este in neregula cu tine?
- Nu este nimic in neregula cu mine! Cu voi toți este ceva in neregula ca nu vreți sa înțelegeți ca eu m-am născut in aceasta lume și vreți sau nu, o sa ma urmărească toată viata. Pana acum am fugit de ea, de acum încolo am de gând sa o înfrunt, indiferent de ce se va întâmpla, punct!
Pur și simplu nu mai pot avea aceasta conversație. Ies din camera in viteza și îl văd la capătul coridorului pe Faiz. Ca și cum dimineața asta nu a fost pur și simplu splendida, in drumul meu spre Faiz ma izbesc de Sofia, care ieșise din camera sa. Ma privește cu scârbă și trece mai departe, după câteva secunde aud din partea ei:
- Ce crezi ca dacă ai tras de doua ori cu pistolul in toată viata ta, poți face fata acestei lumi? Întoarce-te la cărțile tale ca doar de ele ești buna, ma ia ea peste picior. Decid sa o ignor, am alt lucru mai bun de făcut.
-Faiz, oprește-te!
Observ ca nu se oprește și sunt surprinsă de atitudinea lui. Apoi realizez ca probabil Nikolas a avut o "discuție" cu el și acum nu ma mai poate antrena.
-Stai! Ce e cu tine? Mi-ai promis ceva..
-Știu, dar după cum știi Nikolas a aflat, de la cine, habar n-am și acum m-a trimis intr-o misiune ca sa nu mai am posibilitatea de a te ajuta. Chiar îmi pare rău, poate nu știu, asta e un semn ca ceea ce facem nu e bine..
-Nici tu nu ai încredere in mine?
-Off, nu e asta. Doar ca pur și simplu, nu știu ce sa cred in momentul asta. Cu ocazia asta ai și tu timp sa te gândești sigur ceea ce vrei sa faci.
-Cât vei fi plecat?
-Chiar nu știu sa-ți dau un răspuns, nu exista o data fixa. Astăzi o sa vina iubita mea sa stea in camera mea, având in vedere ca nu o pot proteja fiind plecat, va sta aici. Cred ca va veți înțelege de minune, semănati din multe puncte de vedere, spune el zâmbind și pleacă, intrând in lift.
Ma întorc in camera mea și sper din tot sufletul ca Nikos sa fi plecat. Sunt total luată pe nepregatite când îl văd ca doarme in patul meu. Doarme atât de liniștit, toate cutele de îngrijorare de pe fata au dispărut și realizez ce viata frumoasa am fi avut dacă tot timpul am fi putut fi atât de calmi. Nu pot sa ma abțin și ii trec degetele prin parul sau moale iar când ma opresc și sa ma retrag, îmi ia mâna și o duce înapoi. Ma înmoi puțin la acest gest și fără sa ma gândesc, ma așez lângă el pe patul prea micuț pentru doua persoane, dar in care noi încăpem perfect, parca ar fi fost făcut special pentru noi. Îmi duce o mâna pe talia și ma strânge puternic la pieptul sau, făcându-mă sa ii inhalez parfumul pe care sunt surprinsă ca nu l-a schimbat și așa adormim, fără sa realizam haosul care ne înconjoară viata, iadul in care trăim dar din care nu putem iesi, zbuciumul care se afla in inimile noastre sau furtuna care urmează sa înceapă, pur și simplu, cu toate astea suntem împăcăti atât timp cât suntem împreuna. Nu as dori sa fiu nicăieri altundeva, decât aici.