Diavolul inimii mele

Privirea te da de gol

Nikolas POV

Ma trezesc din cauza unei dureri usoare in abdomen si realizez ca aceasta este provocata de Katia care ma tot înghionteşte cu cotul. Incep sa realizez situatia in care ma aflu si imi amintesc ca aseara ma asezasem in patul aceasta din cauza oboselii crunte care pare ca nu ma mai paraseste de cand faptura care se afla langa mine a revenit in viata mea. Aseara voiam doar sa inchid ochii pentru cinci minute deoarece simteam ca nu mai pot sta in picioare, se pare ca am inchis ochii pentru mai mult de cinci minute, ma uit la ceas si observ ca am adormit 3 ore dar se simt de parca ar fi 9, atat de linistit a fost somnul meu cat timp am avut-o langa mine, chiar si fara sa realizez. Sunt surprins dar totodata fericit ca nu m-a dat afara aseara, langa ea ma simt ca in rai chiar daca in realitate sunt in mijlocul iadului, mai ales ca in acest moment nu trebuie sa ne certam, nu trebuie sa o conving sa dispara si sa isi traiasca viata linistita departe de mine. Nu stiu ce sa mai fac, la naiba. Fiinta asta o sa ma bage in mormant prin incapatanarea ei. De ce nu vrea sa ma asculte? Realizez ca ma holbez la ea ca un ciudat, dar nu ma pot abtine. O mangai usor pe par si ii duc suvita care se odihneste pe obrazul ei dupa ureche, incercând totusi sa nu o trezesc. As vrea totusi sa mai raman in aceasta lume in care nu trebuie sa imi fac griji pentru siguranta ei, in care nu trebuie sa stau pe ghimpi in fiecare secunda pentru ca ea ar putea fi in pericol. E numai vina mea, daca nu m-as fi bagat in rahatul asta probabil acum am fi putut fi fericiti, dar apoi realizez ca daca nu m-as fi bagat in acest joc, nu as fi cunoscut-o niciodata. Viata mea este cu adevarat un paradox. Trebuie sa gasesc o metoda sa o fac sa vada ca nu are ce cauta in aceasta lume, trebuie sa ii arat in ce cosmar este cu adevarat aceasta viata in care vrea sa intre de buna voie, gandul asta imi face sangele sa imi fiarba in vene. Doamne, cat o iubesc pe femeia asta, o sa ajung la nebuni din cauza ei. Cred ca am gasit solutia, o sa o iau cu mine la urmatoare misiune, gandul asta imi trimite fiori pe sira spinarii fiind foarte riscant, o sa fiu nevoit sa imi port de grija si mie si ei, dar o voi face, atat timp cat stiu ca dupa ea va pleca si va fi fericita unde ii este locul.

-De cat timp esti treaz, esti ok? Katia intreaba si realizez ca ma holbam la perete de mai bine de jumatate de ora probabil.

-Da. raspund scurt si ma ridic din pat, indreptandu-ma cu repeziciune spre usa.

-O sa te prefaci in continuare ca nu ai sentimente fata de mine?

Ma intorc si in privirea ei citesc pura curiozitate, avand in vederea intrebarea as fi crezut ca o sa vad o Katia ranita, iar aceasta schimbare a ei ma pune in dificultate. O observ cum se apropie de mine si simt deja cum aerul devine din ce in ce mai greu de respirat. Imi cuprinde fata intre cele doua palme mici ale sale si ma priveste in ochi, iar eu nu pot sa ma sustrag vrajii pe care o are asupra mea. Observ cum buzele sale se curbeaza intr-un zambet triumfator.

-Nu este nevoie sa imi raspunzi, privirea te da gol.

La naiba, ma citeste atat de bine, de asta pana acum ma eschivam sa o privesc in ochi. Stiam ca adevaratele mele sentimente vor iesi la iveala. Ea nu trebuie sa stie ce simt pentru ea, ea trebuie sa stie ca o urasc, incat sa poata pleca dracului odata si sa ma lase singur, asa imi este scris. Ma urasc pentru ca am lasat-o sa-mi vada adevarata fata si simt cu furia ma cuprinde si ii prind incheieturile mainilor, strangandu-le cu putere dar nu atat de tare incat sa o ranesc cu adevarat.

-Ce crezi ca rezolvi in acest mod? Intreaba ea cu nonsalanta.

Trebuie sa plec neaparat de aici pana nu voi face vreo prostie. Cand dau sa deschis usa, vocea ea rasuna puternic in camera.

-Te iert!

-Poftim? Ma intorc eu nedumerit. Sunt total socat de aceasta intorsatura de situatie.

-Am spus ca te iert! Nu mai pot face fata acestui joc de du-te vino. Sunt constienta ca tu nu te ai iertat pentru ceea ce mi-ai facut atunci cand m-ai parasit pentru aceasta viata pe care ai ajuns sa o urasti. Stiu si ca te urasti pe tine pentru ca nu mai poti face nimic in aceasta situatie. Stiu ca te simti neputincios si te cunosc destul de bine incat sa stiu ca nu suporti sa te simti in acest fel. Dar eu te iert pentru ca stiu ca undeva in adancul sufletului tau se afla persoana pe care am cunoscut-o si de care m-am indragostit.

-Persoana de care te-ai indragostit? Pufnesc eu. Te referi la persoana care te-a parasit fara nici macar un cuvant fara sa se uite in urma? Oh, sau la persoana care te-a folosit pentru a ajunge in frunte? Nici macar nu ma cunosti!

Incerc sa disimulez cat mai mult, desi imi este enorm de greu si simt ca mi se inmoaie picioarele cand vad ochii inlacrimati din fata mea, dar care totusi nu varsa nicio lacrima din orgoliu.Dupa cateva secunde isi revine si privirea ei pur si simplu ma zdrobeste, este plina de indiferenta si furie.

-Nu te ai saturat sa te prefaci? Chiar nu vezi ca este in zadar? Te cunosc mai bine decat oricine, mai bine si decat tine insuti. Poate in fata celorlalti poti sa-ti sustii scutul dar in fata mea, el cedeaza fara ca macar sa iti vad seama, asa ca scuteste din energie si nu te mai prefa ca nu ma iubesti.

-Ma cunosti mai bine decat oricine? Ii rad in fata. Tu nici macar nu te cunosti pe tine! Nu vezi ca esti cat pe ce sa intri in acest iad din care nu mai ai iesire, iar tu nici macar nu esti constienta cu ce se mananca?

-As fi, daca nu l-ai fi trimis pe Faiz in misiune si l-ai fi lasat sa ma antreneze! De ce iti este frica mai exact? Ca voi ajunge ca el? Intreaba ea, un ranjet intiparindu-se pe fata.

Sunt putin luat prin surprindere de intrebarea ei, dar apoi realizez ca probabil Faiz i-a povestit drumul sau pana sa ajunga unde este acum. Cum naiba si-a dat seama ca fix de asta ma tem? Fata asta incepe sa ma puna in dificultate din ce in ce mai mult.

-Bineinteles ca de asta iti este frica, iar acest lucru imi confirma inca o data adevaratele tale sentimente fata de mine.

Conversatia noastra este intrerupta de mai multe focuri de arma care se aud foarte aproape de locul in care ne aflam, iar asta ma face sa imi pun iar scutul reprezentat de ratiune iar inima trebuie sa o las de o parte caci doar asa pot sa fiu sigur ca sunt in stare sa ne protejez pe amandoi.